Vreau să știu că îmi cunoști defectele, imperfecțiunile, temerile și greșelile, dar că mă poți iubi oricum pentru că tu vezi în mine pe cineva mai bun. 

                     Nu îți voi ascunde cine sunt. Nu voi pretinde că sunt mai bună, că sunt perfectă sau măcar pe aproape. Nu voi încerca să îți vând iluzii și să te fac să mă iubești pentru ce nu sunt. Voi fi sinceră cu tine, în gesturi și în cuvinte, în atingeri. Nu vreau să mă crezi mai bună decât sunt și nu îmi doresc să ne construim relația pe minciuni încă de la bun început. 

                     Vreau să știu că îmi cunoști defectele, imperfecțiunile, temerile și greșelile, dar că mă poți iubi oricum pentru că tu vezi în mine pe cineva mai bun. Vreau să îmi cunoști limitele la fel de bine pe cât le cunosc eu și să mă ajuți să le depășesc. 

                     Cu toții avem tendința să înfrumusețăm adevărul, să facem ca lucrurile să ne pună într-o lumină mai bună. Cu toții tânjim să fim mai buni, mai frumoși, mai și mai. Ajungem cu greu la concluzia că uneori e foarte greu să mai schimbăm ceva și că e bine să fim mulțumiți de noi înșine atunci când simțim că suntem și facem tot ce putem. 

                     Dar în relațiile cu ceilalți, în special cu oamenii pe care îi vrem alături pentru mult timp, e mai bine să lăsăm adevărul așa cum e, fără să îl înfrumusețăm. Un om care nu îți poate accepta și chiar iubi defectele, nu e genul de om de care să ai nevoie. Un om care nu te iubește pentru tot ce ești, bun și rău, frumos și urât, nu îți va rămâne alături atunci când vei avea cea mai mare nevoie de el. 

                     Uneori sunt un dezastru și nu îți voi ascunde asta. La fel, uneori strălucesc. Și cred că iubirea ne poate face să trecem peste unele imperfecțiuni. 

                     Vreau să mă iubești așa cum sunt. Nu cum aș vreau eu să fiu. Sau cum ai vrea tu. 

Foto: Mohamed Thasneem