Va fi bine! – Scrisoarea unei oarecare Ioana.

,,Mă doare inima că nu putem fi aşa cum ne dorim amândoi, sau cel puţin eu. Tu, în primul rând, trebuie să reuşeşti pentru tine, nu pentru mine sau noi. Sunt hotărâtă să îmi refac ce mi-a mai rămas din tinereţe. Dorinţa mea cea mai mare a fost să fac asta lângă tine, dar tot ce s-a întâmplat între noi, cel puţin în ultima jumătate de an, mi-a dat de înţeles că ar trebui să uit ideea de noi. Ne încăpăţânăm să nu recunoaştem că noi nu avem o relaţie din nici un punct de vedere. Ne iubim, ne dorim unul pe celălalt, dar eu am început să stau pe loc şi să mă uit la timpul care trece pe lângă mine, e un timp dureros, trece lovind.

Îmi pare rău, dar nu mai pot încasa nici măcar o lovitură din partea ta. Probabil îmi vei spune că nu se va mai întâmpla, că ai puterea de a mă face fericită şi tot ce am mai auzit până acum… Poate aşa e, dar nu mai sunt dispusă să risc. Vreau căldură, armonie, sprijin şi ÎNCREDERE de la cel de lângă mine.

Din păcate nu cred că se mai poate face ceva pentru noi. Am lăsat prea multe probleme să treacă pe lângă noi fără să le rezolvăm, iar acum ne tot lovim de ele. Trebuie să luăm în serios şi ideea ca poate ,,suflete pereche” am fost numai în minţile noastre.

Ştiu că nici ţie nu îţi este bine şi câteodată mă gândesc cu regret la momentele prin care treci şi tu, dar nu pot ignora faptul că singur te-ai adus în direcţia asta. Te iubesc enorm şi ultimul lucru pe care mi l-aş fi dorit era să ajungem unde suntem acum, dar nu se mai poate… Ne consumăm amândoi fără scop sau rezultat favorabil. Trebuie să îţi dau drumul şi să ne continuăm vieţile separat, oricât de mult ar durea. Te-am idolatrizat prea mult şi mi-am imaginat că eşti ceea ce aş vreau eu să fii, nu ceea ce eşti de fapt, dacă nu făceam asta, poate alta era situaţia acum. Pune-ţi ordine în gânduri şi în fapte, ai un fond bun, ar fi păcat să îl risipeşti. Uite un sfat, lasă smechereala şi promisiunile şi minciunile şi o să vezi că vei avea mai mult de câştigat în viaţă. Nu te obişnui să pierzi oamenii pe care îi iubeşti. E mai uşor să schimbi ceva la tine, decât să suferi sau să încerci, fără sorţi de izbândă, să schimbi ceva la ceilalţi. Te rog să o faci… PENTRU TINE.

Îmi doresc să te văd realizat, la casa ta, cu familie, o familie fericită pe care ştiu că ţi-o doreşti şi o visezi. Cred că atunci ar fi o uşurare să ştiu că toate greutăţile prin care am trecut amândoi au avut un scop… Să ştiu că a meritat. Nu te voi minţi, aceleaşi lucruri mi le doresc şi pentru mine, le merit, sunt capabilă să le am, doar că mai întâi de toate trebuie să îţi dau ţie drumul din suflet ca să pot reîncepe totul din nou. Nu, nu a apărut cineva, dacă asta te întrebi, chiar dacă există o persoană care pare ok. 

Eu nu vreau o persoană ok, vreau ACEA persoană şi nu mă voi opri până nu o voi găsi. Vreau să se oprească toate momentele de supărare, regrete, dezamăgire, lacrimi şi doar eu le pot face să se oprească. Doar eu pot pune punct şi o pot lua de la capăt pentru că eu depind doar de mine. Am uitat cum e să fiu puternică şi mă grăbesc să îmi amintesc.

Nu renunţa la visurile tale, măcar o parte din ele se vor împlini, dar asta depinde doar de tine. Am să te iubesc până când n-am să te mai iubesc, iar tu vei face la fel. Va fi bine!” – Scrisoarea unei oarecare Ioana.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Raspunsul unui oarecare.

    Intuiesc ca esti fix Ioana mea. Nu vreau sa spun fosta, pentru ca pentru mine nu s-a incheiat. Si nu vreau sa se incheie niciodata. O sa fiu dureros de direct. Nu e nimic romantic in a suferi. Nimic. Si nimic romantic in a gandi asa cum gandesti tu. Tot ce s-a intamplat in ultima jumatate de an este intr-adevar ceva dureros. Insa e parte a vietii. Suferim, ca sa stim sa apreciem atunci cand suntem fericiti. Oricat de mult m-am gandit la greselile mele, oricat de tare le regret, nu le pot schimba. Le-as putea indrepta, as putea sa nu le mai repet. Insa tu nu imi mai permiti. Si stiu si sunt mandru de un lucru. Am facut tot ce am putut sa le repar. TOT. Si daca astazi rezultatul este negativ, nu este din cauza mea. Este din cauza ta. Tu esti pentru mine ca un profesor. M-ai picat la examen, pentru ca in timpul semestrului am avut absente. Nu pentru ca lucrearea mea a fost de picat. A fost de 10 curat. Si tu stii asta. Dar eu am 4 in carnet. Ti se pare nedrept? Mie da.

    Imi pare nespus de rau. Si pe mine „ma doare inima”, sa stii. Tind sa fiu egoist cu urmatoarea afirmatie si sa iti spun direct. Mai mult decat te doare pe tine. Si stii de ce spun asta? Pentru ca eu nu pot sta o secunda fara sa ma gandesc la tine. O secunda, stii ce e aia? Permanent imi doresc sa iti trimit un mesaj. Si stii bine cate ti-am trimis si in ce hal de rece mi-ai raspuns la toate. Asta cand am avut norocul sa imi raspunzi tu si sa nu ma sune persoane apropiate tie sa imi transmita sa te las in pace. Ai ucis si ultima farama de speranta. Din persoana care era totul pentru tine, in nici cateva zile am ajuns cea mai ingrata persoana de pe Pamant. Aparuse acea „persoana ok”. Haha! Sa nu crezi ca nu stiu. De unde? Nu mi-a zis nimeni. Am simtit. Degeaba ai jurat ca nu e adevarat. Ai jurat pentru ca tu chiar ai crezut ca nu e asa. Insa inima ta a simtit. Si cum a mea simte tot ce simte si inima ta, concluzia e simpla. Stiu! Intr-o saptamana am slabit de imi era frica atunci cand m-am privit in oglinda. M-am ridicat si azi sunt bine. Macar fizic mi-am revenit. Ma gandesc la tine non-stop. Sunt zeci de zile de cand nu mai dorm. Stau doar cu ochii inchisi si ma invart de pe o parte pe alta de 5 ori pe noapte. Ma mint ca dorm. Insa sunt mai lucid ca ziua. Creierul meu s-a scurtciruitat. E ca o banda stricat. Intreaba mereu: „De ce Doamne?” Insa zidul pe care tu l-ai ridicat, a ajuns deja la cer. As vrea sa iti mai trimit un mesaj, insa nici un porumbel nu mai poate trece acel zid. Si tu imi spui ca te doareinima? Cum poti spune asta? Daca te durea, macar un mesaj cu „ce faci? esti bine?” mi-ai fi dat. Atat. Mereu ma intreb… Cum Doamne rezista fara sa mai stie nimic de mine? Chiar atat de rau am gresit? Nu! Clar nu! Desi ma invinovatesc numai pe mine, toti din jurul meu imi spun. Nu mai gandi asa ca te distrugi si te minti singur. Intr-o relatie de calitatea celei pe care ati avut-o voi, ambii gresesc in mod egal. Nu exista ca numai unu a gresit. Si pasivitatea celuilalt e o forma de complicitate. De asta zic, nu imi spune ca tu suferi. Tu ai in mana toate cheile de la toate usile catre mine. De ce suferi? Eu sunt pe fundul unui ocean si am o bila legata de picior.

    „Ne iubim, ne dorim unul pe celălalt, dar eu am început să stau pe loc şi să mă uit la timpul care trece pe lângă mine, e un timp dureros, trece lovind.” Asta e tipic tie. Neincrederea nefondata in mine. Din secunda in care te-am sarutat intaia oara, pana in secunda in care tu citesti aceste randuri, eu te-am considerat deja sotia mea. Orice am facut, chiar si greselile, le-am facut tocmai gandindu-ma ca esti sotia mea. Chiar daca nu exista un act intre noi. Actul e degeaba, daca inima nu gandeste asa. Cum poti sa spui ca „timpul trece lovind”? Eu te vad in viata mea pentru tot restul vietii… A fost o jumatate de an grea, insa mai aveam un hop. Si puteam fi doar noi pentru tot restul vietii. Nu e vina mea, ca tu nu ai avut incredere in mine, cat am avut eu in tine.

    „Trebuie să luăm în serios şi ideea ca poate ,,suflete pereche” am fost numai în minţile noastre.” Wow! Asta chiar m-a durut! Ca sa intelegi cat de tare, o sa iti generez in minte o imagine. Este cea mai puternica imagine pe care eu o am despre durere. Ia o lama. Dintr-aia de ras. Apoi cand eu dorm, taie-ma in dreptul inimii. Insista pana ajungi la ea. Suna sadic nu? Nu, nu am probleme cu mintea. Nu sunt bolnav. Am doar „cuvintele” la mine. Sper ca am reusit sa te fac sa iti imaginez durerea ce o simt acum.

    „Ştiu că nici ţie nu îţi este bine şi câteodată mă gândesc cu regret la momentele prin care treci şi tu, dar nu pot ignora faptul că singur te-ai adus în direcţia asta.” Nu, nu m-am dus singur. Luni m-am tot gandit si am crezut ca tine. Ca da, doar eu sunt de vina. Ca singur mi-am facut asta. Insa acum am realizat intr-un final. Tu m-ai lasat. Am o amintire. Intr-un moment cand eram suparati, ai venit, ti-ai trecut degetele prin parul meu, m-ai tras spre tine si m-ai sarutat adanc. Si mi-ai soptit la ureche: „Te iubesc, o sa fie bine!”. In secunda unu m-am topit tot si toata supararea si durerea din sufletul meu s-a risipit. Iti amintesti de momentul asta? Nici eu… pentru ca in ultima jumatate de an, nu a existat.

    „Nu, nu a apărut cineva, dacă asta te întrebi, chiar dacă există o persoană care pare ok.” Da stiu ca exista o persoana care pare ok. Stiu ca vrei sa il testezi bine inainte de a trage concluzia ca este ACEA persoana. Si mai stiu ceea ce tu nu vrei sa recunosti. Il compari cu mine si daca va fi mai bun il vei alege pe el. 😉 Da e normal. E o gandire extraordinar de corecta. Pentru tine! Jos palaria! Insa sa iti spun ceva. Eu niciodata din momentul in care am fost cu tine nu te-am comparat cu alta. Nici macar acum. Desi ti-am spus-o de atatea ori. E plin Pamantul de Eva mai bune ca tine. Si de Adami mai buni ca mine. Insa eu iubesc o singura Eva si niciodata nu o sa o pot compara cu alta. Sau poate ca suboconstientul o compara. Nu vreau sa mint. Insa inima te alege mereu pe tine, chiar daca iesi in inferioritate. INTOTDEAUNA. Asta e diferenta intre noi. Eu am fost prea ocupat sa cladesc fundatia viitoarei familii, tu ne-mai-suportand asteptarea, m-ai analizat. Recent, analiza s-a dezvoltat prin comparatie cu altii. Fiecare cu grijile lui. Eu am ramas cu grija mea, de unde fac bani sa ridic si zidurile casei, tu ai ramas cu grija ta… care barbat e mai bun ca mine. Ce cauti, aia gasesti!

    „Am uitat cum e să fiu puternică şi mă grăbesc să îmi amintesc.” Vrei sa spui, am uitat cum m-ai ajutat tu sa redevin puternica si vreau sa imi amintesc cu e sa ma faca altul. E o formulare mult mai corecta. Nu vreau sa spun ca inainte sa ma cunosti pe mine nu ai avut momente in care ai fost puternica singura, insa din momentul in care m-ai cunoscut chiar te-am sustinut si ti-am fost aproape.

  • Nu pot sa cred ce se intampla.Acum 10 minute am facut un lucru pe care nu cred ca l-am facut de 3 ori de cand am facebook.Mi-am verificat postarile mai vechi.Si am deschis la textul asta.Voiam sa retraiesc momentul cand l-am citit si am simtit ca mi se potriveste.Nu,nu e scris de mine.Nu pot sa cred.Ieri urlam dupa o minune,pur si simplu il rugam pe Dumnezeu sa nu fie adevarat ce se intampla,sa fie un cosmar,M-am certat cu El,l-am rugat sa-mi explice de ce ne-a adus impreuna,dece ?doar ca sa ne desparta?e absurd! M-am straduit sa inteleg ,m-am gandit ca El are o ratiune care ma depaseste.apoi m-am gandit ca asa trebuie sa fie.Sa am sufletul sfasiat.E o vorba veche care spune ca fiecare trebuie sa-si duca crucea.Pana la capat.Poate ca asta e crucea mea,sa iubesc un barbat din tot sufletul,si sa nu-l pot avea.Dar stai,tot ce am zis pana acum…acest ”Cum vrea Dumnezeu” las,o minciuna frumoasa care ne scuteste de orice vina..ca si cum noi n-am fi avut de ales,Adevarul e ca am avut de ales,si ne-am ales mereu unul pe celalalt.Stau si ma gandesc ca poate pacatul meu cel mai mare a fost ca am crezut ca nu trebuie sa depun niciun efort.Pentru ca oricum noi doi suntem facuti sa fim impreuna.Asa gandeam.Si acum platesc pt prostia mea.Pt ca asta e,nestiinta si prostie,poate amestecata si un pic de mandrie,Nu,nu e rautate,nu e razbunare,nu e ambitie,Acuza-ma de ce vrei,stiu ca sunt departe de a fi perfecta,si poate n-o sa reusesc sa fiu niciodata cum iti doresti tu.Hmm e ironic,persoana care te iubeste din tot sufletul tau, care ar si-ar da viata intr-o secunda pt tine fara sa clipeasca,sa fie exact persoana aia care iti greseste la orice pas,care se straduieste sa fie altcumva,mai putin bolnava de neincredere ,mai putin fricoasa,mai putin imposibila.
    Ce sa fac ? ce sa cred?M-am rugat cu ultima farama de suflet care mi-a mai ramas ,nu,nu e matafora,am un gol acolo unde trebuia sa fie inima.Mi se spune des ”lasa,trece,o sa vina altcineva,o sa fie bine”. Incerc,dar nu cred ca e asa.Uite,te intreb pe tine.Sa-l lasam pe saracul Dumnezeu un pic deoparte,a facut destule pt noi,si nu,nu e El de vina.Crede in libertatea noastra cu desavarsire.Stiu,la chestia asta probabil o sa spui ca nu-si asuma responsabilitatea pt creatia Sa.Stiu cum gandesti 😉 Ma bucur ca am ocazia sa vorbesc cu tine.Nu credeam ca se va mai intampla.Sincer,nu mai credeam in nimic.Daca ar mai trai,dragul de Cioran, mi-ar fi prieten de nadejde(sau deznadejde.mai bine zis ). De ce imi spui toate astea acum? Acum cand a aparut…altcineva.Vrei sa uiti de mine si te inteleg.vezi?,am progresat,Te inteleg. Mai tii minte cand mi-as spus ca esti prea ”rupt” ca sa mai poti fi reparat si ca nici macar eu n-as putea sa o fac? Sa stii ca as fi stat cu tine si as fi lipit fiecare bucati la loc.Doar sa nu pleci.Sa ramai langa mine.Dar cu ce se intampla acum?Cum sa ma lupt? Daca e un lucru pe care l-am invatat de la Dumnezeu e ca nu poti sa intri in libertatea omului,N-ai dreptul,Ratiunea imi spune ”liberul arbitru,liberul arbitru,aceasta este calea corecta”. Hai sa-ti mai spun ceva despre Dumnezeu.El e mereu acolo,ne vegheaza,chiar daca si atunci cand noi alegem singuri,El sta acolo sa ne indrepte pasi,e langa noi atunci cand facem alegerea gresita.Dar El e Atotputernic,Eu nu,sunt un simplu om,,sunt neputincioasa pt ca eu Nu am puterea sa fiu mereu acolo langa un om,in genunchi,cu inima in palme inca batand,sa-l privesc zambind,sa ma prefac ca nu ma doare,gandindu-ma ca poate durerea mea il va vindeca cumva,mi-e imposibil sa-i justific motivatiile.Cel putin la nivelul asta nu pot. Imi asum slabiciunea cu gandul ca am gustat din umilinta destul.Ma refer la faptul ca m-am rugat de tine sa ne impacam,Si alte gesturi pe care le-am facut si pe care nu doresc sa le comentez. E o vorba din batrani,in care am crezut mereu : ”Ce-i al tau e pus deoparte”.sau ”Daca e sa fie al tau,o sa fie” .Pentru ca ”dragoste cu sila nu se poate”.Si eu asta am simtit ,ca nu mai vrei sa ramai,ca te oblig.Stiu,probabil o sa spui ca eu te-am impins sa faci asta…Imi asum si asta.Imi asum toate vinile din lume.Iarta-ca ca am gresit. Sunt constienta ca sunt inferioara altor femei referindu-ne la frumusete,inteligenta,tact in relatia cu un barbat etc. Dar eu sunt cea care te iubesc…cu adevarat.Asa cum n-am mai iubit pe nimeni. M-am gandit ca asta ar putea sa suplineasca celelalte lipsuri ale mele.Greseala fatala,Mi-ai aratat ca nu e asa.Nu te acuz,doar vreau sa stii ce simt.Nu mai acuz,nici pe tine,nici pe nimeni,nici pe viata.M-am hotarat sa ma schimb,sa inteleg ca tot ce vine spre mine e tot de la mine,Asa,ca un bumerang.Chiar daca poate nu realizez pe moment.
    Durere .Sa descriu?Am un cuti infipt in inima in fiecare secunda.Un hau,Ceva ce se simte ireparabil.N-am cuvinte sa explic mai mult.
    Imi pare rau ca te-am ranit,daca as putea sa sterg tot ce a fost rau,as face-o .Cuvintele vindeca,dar nu sunt de ajuns.
    Comparatii?Da.am facut,si mereu ai castigat tu.Gandesc cu inima,mereu am fost asa.Am incercat sa ma mint,mintea are si ea argumentele ei.
    in momentul asta am daramat orice zid intre noi,dar n-am curajul sa-ti vorbesc.Mi-e frica de ce ai putea sa-mi spui,mi-e frica ca o sa doara mai tare,desi nu cred ca se poate mai tare.Mi-am jurat ca n-o sa mai fiu vulnerabila si acum pariez ultima farama de suflet care a mai ramas.Mai stiu o vorba: ”Un soldado es un heroe aunque muera en la guerra”,care se traduce ”un soldat e un erou chiar daca moare in razboi”. Chiar daca n-o sa castig.macar stiu ca am spus toate cuvintele pe care le-am pastrat undeva,nerostite.
    Am visat sa fiu doar a ta, sa fim doar noi doi in casuta noastra,in lumea noastra.nu cred ca gresesc daca spun ca as fi fost in stare sa daram o lume ,doar ca sa construiesc alta,doar a noastra.Ma enerveaza ca iar ma simt neputincioasa,inamicul meu,timpul ,e mult mai puternic decat mine.El e zidul ,iar fiecare zi e o piatra care-l face tot mai inalt.Secunda cu secunda.

    P.S : ”Dumnezeu, in care spui ca nu crezi,crede El in tine ! ” asa spunea Steinhardt. Hai sa-ti spun ce cred eu.Cred ca mereu te-a ascultat pe tine .Nu pe mine,desi eu cred in El.Te asculta,crede-ma macar pe mine cand iti spun.

    P.S 2 -Imi pare rau ca eu nu scriu asa bine ca tine.
    In momentul asta parca am un blank in cap.Ma mir ca am putut sa scriu si atat.

  • ”Tu nu ma crezi dar stiu ce ascund ochii tai
    Te simt din ale inimii batai
    Cativa centimetrii intre noi nu mai da inapoi
    Si-mi amintesc c-ai spus de atatea ori
    Ca nu e nici o diferenta sa urci sau sa cobori
    Scarile spre nicaieri uneori ne duc mai sus de nori”

    Carla’s Dreams-Te rog

  • @I.C.
    Spui ca ai coborat orice zid dintre voi. Spui ca il iubesti si ti-ai da viata pt el. Si cu toate astea nu poti sa ii dai un sms sa vezi ce face sau „Craciun fericit!”… E ca in bancul ala prost cu: „-Iubito, as face orice pt tine. As trece si prin foc. – Aww, ce dragut! Vino pana la mine! – Nu pot acum, ca ploua!” Asta e sfatul meu pt tine, daca imi permiti un sfat. Cauta-l. Indiferent ca tu simti ca nu o sa iti raspunda, ca tu simti ca e cu alta. Nu ai de unde sa stii. Nici nu stii cat de nemultumit e poate de acea „alta”. Daca stii ca ai fost iubirea vietii lui, e f greu sa te uite. Insa nu lasa timpul sa treaca. Intr-un final va reusi sa te si uite. Si din ce scrii tu aici, parca e pacat.

    „Mi-e frica de ce ai putea sa-mi spui,mi-e frica ca o sa doara mai tare,desi nu cred ca se poate mai tare.” Asta e intr-adevar un motiv puternic. Tu stii ce si cat ai gresit in ultima perioada. Tu stii daca ai sau nu scuze in fata lui. A mea, nu prea are. Si chiar daca nu am dovezi clare, intuitia imi spune ca a facut multe prostii de cand ne-am despartit. Si cu toate astea… Daca m-ar cauta… Numai sa ma caute. Insa ca si tine, e „bolnava de neincredere”. Cel putin eu asa ma mint. Cand ea poate acum se da in ciocan cu altu si de fapt o doare undeva de mine. Eu aleg ce varaianta sa cred. Ea face orice sa o cred pe a doua. Insa tin prea mult la ea, asa ca ma mint singur si o cred pe prima. Deja ma simt ca in filmul Inception. M-am blocat la ce a fost frumos si refuz sa vad realitatea.

  • I.C

    Buna E, chiar ma gandeam la tine zilele astea,ma gandeam la cel care mi-a raspuns la mesaj ,eu crezand ca e fostul meu iubit. Povestile sunt atat de asemanatoare…incat am fost uimita sa aflu ca nu era vorba de el. ..Din fericire pt mine,lucrurile s-au rezolvat ,m-am impacat cu cel pe care-l iubesc 😀 Am reusit sa trec peste propriile mele bariere,m-am straduit sa uit trecutul si sa-mi mai dau o sansa.Sa ne mai dam o sansa. Imi doresc ca si pt tine sa fie la fel.Incearca.Poate ca realitatea nu e asa sumbra cum iti imaginezi tu . Si la mine erau multe ”indicii”,dar in final am aflat ca si el era la fel de nefericit ca mine.. Stiu cum e sa simti ca lucrurile au luat un alt fagas si ca nimic nu va mai fi la fel . Dar incearca. Se simte ca nu esti un om care sa uite usor ce a iubit. Ai pierdut-o ,ea nu mai e a ta,deci nu mai ai nimic de pierdut,nu-i asa ? Fa in asa fel incat sa nu ai regrete mai tarziu. Iti doresc ca si povestea ta sa fie cu final frumos.Sau mai bine zis,o poveste fara final.

  • Nu poti intoarce spatele unui om si sa pretinzi ca l-ai iubit. Daca nu e ipocrizie crancena, e macar egoism. Iar unde exista egoism nu poate exista iubire, ci doar infatuare. Toate cuvintele frumoase nu fac decat sa denatureze un adevar pe care foarte putine femei au curajul sa-l recunoasca: „Am avut nevoie de tine si am crezut ca e iubire. Dar persoana pe care o iubesc sunt eu. N-ai mai fost in stare sa ma faci fericita. Asa ca pentru binele meu, renunt la tine si caut pe altcineva”.

  • Ai spus in putine cuvinte, esenta femeii pe care eu am iubit-o. M-au lovit ca o piatra in cap cuvintele tale. 😐

    Imi permit o intrebare… De ce crezi ca dupa despartirea de mine, face orice ca sa ma ranesca? Ce motiv ar avea? Se comporta de parca nu ii pasa de mine. Poate sunt eu subiectiv, dar orice face, face ostentativ si fara rost. Face chestii total iesite din tiparul ei. E drept ca si noul anturaj si noul ei stil de viata sunt total diferite… Dar sa te schimbe asa repede? Pur si simplu nu ii mai pasa ca unele lucruri le vad si le aud si eu. Ar putea foarte frumos sa fie discreta, stiind ca eu am continuat sa tin la ea mult timp, ca sa nu spun ca pana mai zilele trecute. Insa nu. Din persoana aceea deosebit de fina care era, s-a schimbat intr-o persoana ce calca tot in picioare de parca as merita asta. Ba chiar nu realizeaza ca isi strica singura imaginea. Eu intuiesc ca ma uraste pentru ca visele ei nu s-au implinit si de aceea se comporta asa. Vrea sa ma dezamageasca, cum poate si eu am dezamagit-o la un moment dat? Sau poate asta e adevaratul ei caracter si eu nu l-am „vazut” niciodata?

  • Ma bucur pentru tine!
    Iar legat de povestea mea, deja s-a sfarsit. Eu nu mai am cum sa o mai caut. Am ajuns deja la o limita.

    Tineti minte: „Never push a loyal person to the point they don’t care.” !!!

  • Pentru E
    Daca se poarta ostentativ,mi se pare evident ca e ranita…chiar daca senzatia pe care vrea sa o lase e ca acum e puternica.Eo greseala de strategie la mijloc,prezenta la majoritatea femeilor.Incearca sa para ce nu sunt,pt a parea invulnerabile.Nu cred ca s-a schimbat,mai degraba..ma gandesc isi doreste sa devina indiferenta,sa nu mai simta.. sa nu mai iubeasca,ca sa nu mai sufere,Hmm asta ar insemna ca si tu ai gresit cu ceva,mi se pare ciudat ca ea sa nu vrea sa auda de tine,daca tu te-ai comportat exemplar. Ai incercat sa vorbesti cu ea sau nu ai curaj ? Daca nu ai facut-o ,poate ar trebui sa incerci ! Nu se stie niciodata !
    Un An nou cat mai bun !

  • Comportamentul despre care vorbesti e tipic, din pacate, multor femei cu pretentii de „leoaica”. In esenta, persoane imature, slabe, orgolioase, incapabile sa-si asume propriile neajunsuri si greseli, daramite de respect fata de o persoana care le-a fost candva de folos. De cele mai multe ori, esueaza relatie dupa relatie, dand vina de fiecare data, pe partener. Pleaca evident, cu orgoliul ranit.

  • Nu am mai vorbit cu ea. Deja am aflat adevarul. Inca dinainte sa ne despartim, vorbea cu altcineva. Nu spun ca erau impreuna. Insa in mod sigur „se descarca” alcuiva. Mie imi baga scuze penibile la telefon si era mereu fara chef, mereu era obosita dupa munca si se grabea sa se bage la somn, ca sa scurteze conversatia, insa cu altu’ avea chef de iesiri in parc si intuiesc eu, conversatii pe chat. Mie imi spunea ca la munca nu are voie cu telefonul, ca pauza ia cand vrea fiecare sa manance, insa nu m-a sunat o data intr-o pauza, de cand si-a gasit noul loc de munca. Eu i-am respectat programul si nu i-am reprosat nimic, pentru ca stiu ce inseamna sa fii super ocupat.

    Voi femeile va laudati, inclusiv autoarea blogului, prin diverse articole, ca daca femeia nu e bagata in seama, o baga altul, punand accent pe vina barbatului care nu stie sa isi aprecieze femeia. Adevarat. Insa iertati-ma, dar pe mine acceptarea acestui lucru de catre femeia mea, ma scarbeste profund. Indiferent care sunt probelmele unui cuplu, si indiferent cat te simti tu de neglijata, nu mai bine te descarci de of-uri partenerului, decat altui barbat? Nici eu nu ma duc la femei, cand tu ma neglijezi! Nici eu nu ma descarcam colegelor de munca, care apropo, multe arata traznet! Si erau si single! Nici macar nu ai stiut. Iti spuneam mereu ca am numai urate, ca sa nu te ingrijorezi aiurea.

    Ce crezi ca o sa iti spuna acel barbat? Lucruri bune despre actualul, o sa incerce sa te ajute sa iti salvezi relatia? Cand el saliveaza dupa fundu’ tau? Ce proasta esti! Sau mai bine zis: ce prost sunt, luandu-ti apararea ca tu nu stiai ce vrea el de fapt!

    In fine, tu ca femeie esti libera sa faci ce vrei. Insa macar, nu mai juca teatru spunand ca niciodata nu o sa te desparti de partener, ca langa el ai fi fericita, chiar si in cele mai rele zile. Ei cam cred ce aud din gura femeii. Femeile sunt obisnuite cu „abureala”. Noi nu suntem. Spre deosebire de tine care e doar cu vorba, de cel putin 3 ori ti-am aratat, ca eu las binele, si plec cu tine. Las tot in urma, sperand ca vom cladi un „mai bine” impreuna. Trebuia sa conteze catusi de putin. Si sa ma ierti ca te-am jignit teribil, fara sa imi dau seama. Barbatii sunt mai prosti de fel.

    Si.. da, normal ca am gresit fata de ea. Foarte, foarte tare. Insa la cat de mult am iubit-o, la cat de mult am avut grija de ea si cat i-am purtat de grija, la cat de frumos m-am comportat mereu cu ea, consider ca niste discutii in contradictoriu, cu reprosuri de ambele parti, sunt mult prea putin pentru o despartire. Daca esti o femeie cu capul pe umeri si nu asculti de mama care nu contorizeaza si nu iti aminteste decat de momentele cand te vede suparata, INTOTDEAUNA, fara sa vada totusi ca… baiatu ala tine enorm la tine si a facut chestii pe care foarte putini le-ar fi facut pentru o relatie inca tanara… atunci te duci cu primu lingau, indiferent ca este tot ceea ce pretindeai ca dispretuiesti intr-un barbat, atunci cand erai cu mine: lipsa educatiei, bunului simt, vocabular indecent, placerea alcoolului, fara studii superioare (relevante). De fizic nu ma leg, pentru ca nu e frumos. Insa daca eu nu iti greseam, individul nici cu avans, nu avea nicio sansa in fata mea. In fine…

    Nu stiu daca cel care a pierdut mai mult sunt eu, acum dupa ce stiu toate aceste lucruri.

    Un an nou mai bun si tie! Pentru mine e imposbil sa nu fie, la cat de prost a fost 2015. 🙂

  • Hey
    Buna E,
    Scuze ca nu ti-am raspuns mai prompt 😀
    Mi-a venit o idee 😛
    Lasa-mi adresa ta de fb,daca doresti. Ma gandeam ca am putea comunica mai usor asa.
    Cred ca autoarea blogului s-a plictisit deja de noi 😀
    Seara faina !

  • COMMENTS (137)

    1. Ioana Cristiana 14th ianuarie 2016 at 22:52 -

      Hey
      Buna E,
      Scuze ca nu ti-am raspuns mai prompt 😀
      Mi-a venit o idee 😛
      Lasa-mi adresa ta de fb,daca doresti. Ma gandeam ca am putea comunica mai usor asa.
      Cred ca autoarea blogului s-a plictisit deja de noi 😀
      Seara faina !

      Reply
    2. Ioana Cristiana 31st decembrie 2015 at 14:52 -

      Pentru E
      Daca se poarta ostentativ,mi se pare evident ca e ranita…chiar daca senzatia pe care vrea sa o lase e ca acum e puternica.Eo greseala de strategie la mijloc,prezenta la majoritatea femeilor.Incearca sa para ce nu sunt,pt a parea invulnerabile.Nu cred ca s-a schimbat,mai degraba..ma gandesc isi doreste sa devina indiferenta,sa nu mai simta.. sa nu mai iubeasca,ca sa nu mai sufere,Hmm asta ar insemna ca si tu ai gresit cu ceva,mi se pare ciudat ca ea sa nu vrea sa auda de tine,daca tu te-ai comportat exemplar. Ai incercat sa vorbesti cu ea sau nu ai curaj ? Daca nu ai facut-o ,poate ar trebui sa incerci ! Nu se stie niciodata !
      Un An nou cat mai bun !

      Reply
      • E 01st ianuarie 2016 at 18:40

        Nu am mai vorbit cu ea. Deja am aflat adevarul. Inca dinainte sa ne despartim, vorbea cu altcineva. Nu spun ca erau impreuna. Insa in mod sigur „se descarca” alcuiva. Mie imi baga scuze penibile la telefon si era mereu fara chef, mereu era obosita dupa munca si se grabea sa se bage la somn, ca sa scurteze conversatia, insa cu altu’ avea chef de iesiri in parc si intuiesc eu, conversatii pe chat. Mie imi spunea ca la munca nu are voie cu telefonul, ca pauza ia cand vrea fiecare sa manance, insa nu m-a sunat o data intr-o pauza, de cand si-a gasit noul loc de munca. Eu i-am respectat programul si nu i-am reprosat nimic, pentru ca stiu ce inseamna sa fii super ocupat.

        Voi femeile va laudati, inclusiv autoarea blogului, prin diverse articole, ca daca femeia nu e bagata in seama, o baga altul, punand accent pe vina barbatului care nu stie sa isi aprecieze femeia. Adevarat. Insa iertati-ma, dar pe mine acceptarea acestui lucru de catre femeia mea, ma scarbeste profund. Indiferent care sunt probelmele unui cuplu, si indiferent cat te simti tu de neglijata, nu mai bine te descarci de of-uri partenerului, decat altui barbat? Nici eu nu ma duc la femei, cand tu ma neglijezi! Nici eu nu ma descarcam colegelor de munca, care apropo, multe arata traznet! Si erau si single! Nici macar nu ai stiut. Iti spuneam mereu ca am numai urate, ca sa nu te ingrijorezi aiurea.

        Ce crezi ca o sa iti spuna acel barbat? Lucruri bune despre actualul, o sa incerce sa te ajute sa iti salvezi relatia? Cand el saliveaza dupa fundu’ tau? Ce proasta esti! Sau mai bine zis: ce prost sunt, luandu-ti apararea ca tu nu stiai ce vrea el de fapt!

        In fine, tu ca femeie esti libera sa faci ce vrei. Insa macar, nu mai juca teatru spunand ca niciodata nu o sa te desparti de partener, ca langa el ai fi fericita, chiar si in cele mai rele zile. Ei cam cred ce aud din gura femeii. Femeile sunt obisnuite cu „abureala”. Noi nu suntem. Spre deosebire de tine care e doar cu vorba, de cel putin 3 ori ti-am aratat, ca eu las binele, si plec cu tine. Las tot in urma, sperand ca vom cladi un „mai bine” impreuna. Trebuia sa conteze catusi de putin. Si sa ma ierti ca te-am jignit teribil, fara sa imi dau seama. Barbatii sunt mai prosti de fel.

        Si.. da, normal ca am gresit fata de ea. Foarte, foarte tare. Insa la cat de mult am iubit-o, la cat de mult am avut grija de ea si cat i-am purtat de grija, la cat de frumos m-am comportat mereu cu ea, consider ca niste discutii in contradictoriu, cu reprosuri de ambele parti, sunt mult prea putin pentru o despartire. Daca esti o femeie cu capul pe umeri si nu asculti de mama care nu contorizeaza si nu iti aminteste decat de momentele cand te vede suparata, INTOTDEAUNA, fara sa vada totusi ca… baiatu ala tine enorm la tine si a facut chestii pe care foarte putini le-ar fi facut pentru o relatie inca tanara… atunci te duci cu primu lingau, indiferent ca este tot ceea ce pretindeai ca dispretuiesti intr-un barbat, atunci cand erai cu mine: lipsa educatiei, bunului simt, vocabular indecent, placerea alcoolului, fara studii superioare (relevante). De fizic nu ma leg, pentru ca nu e frumos. Insa daca eu nu iti greseam, individul nici cu avans, nu avea nicio sansa in fata mea. In fine…

        Nu stiu daca cel care a pierdut mai mult sunt eu, acum dupa ce stiu toate aceste lucruri.

        Un an nou mai bun si tie! Pentru mine e imposbil sa nu fie, la cat de prost a fost 2015. 🙂

        Reply
    3. Names are just labels 17th decembrie 2015 at 01:13 -

      Nu poti intoarce spatele unui om si sa pretinzi ca l-ai iubit. Daca nu e ipocrizie crancena, e macar egoism. Iar unde exista egoism nu poate exista iubire, ci doar infatuare. Toate cuvintele frumoase nu fac decat sa denatureze un adevar pe care foarte putine femei au curajul sa-l recunoasca: „Am avut nevoie de tine si am crezut ca e iubire. Dar persoana pe care o iubesc sunt eu. N-ai mai fost in stare sa ma faci fericita. Asa ca pentru binele meu, renunt la tine si caut pe altcineva”.

      Reply
      • E 18th decembrie 2015 at 23:26

        Ai spus in putine cuvinte, esenta femeii pe care eu am iubit-o. M-au lovit ca o piatra in cap cuvintele tale. 😐

        Imi permit o intrebare… De ce crezi ca dupa despartirea de mine, face orice ca sa ma ranesca? Ce motiv ar avea? Se comporta de parca nu ii pasa de mine. Poate sunt eu subiectiv, dar orice face, face ostentativ si fara rost. Face chestii total iesite din tiparul ei. E drept ca si noul anturaj si noul ei stil de viata sunt total diferite… Dar sa te schimbe asa repede? Pur si simplu nu ii mai pasa ca unele lucruri le vad si le aud si eu. Ar putea foarte frumos sa fie discreta, stiind ca eu am continuat sa tin la ea mult timp, ca sa nu spun ca pana mai zilele trecute. Insa nu. Din persoana aceea deosebit de fina care era, s-a schimbat intr-o persoana ce calca tot in picioare de parca as merita asta. Ba chiar nu realizeaza ca isi strica singura imaginea. Eu intuiesc ca ma uraste pentru ca visele ei nu s-au implinit si de aceea se comporta asa. Vrea sa ma dezamageasca, cum poate si eu am dezamagit-o la un moment dat? Sau poate asta e adevaratul ei caracter si eu nu l-am „vazut” niciodata?

        Reply
        • Names are just labels 01st ianuarie 2016 at 06:16

          Comportamentul despre care vorbesti e tipic, din pacate, multor femei cu pretentii de „leoaica”. In esenta, persoane imature, slabe, orgolioase, incapabile sa-si asume propriile neajunsuri si greseli, daramite de respect fata de o persoana care le-a fost candva de folos. De cele mai multe ori, esueaza relatie dupa relatie, dand vina de fiecare data, pe partener. Pleaca evident, cu orgoliul ranit.

          Reply
    4. Ioana Cristiana 16th decembrie 2015 at 23:07 -

      I.C

      Buna E, chiar ma gandeam la tine zilele astea,ma gandeam la cel care mi-a raspuns la mesaj ,eu crezand ca e fostul meu iubit. Povestile sunt atat de asemanatoare…incat am fost uimita sa aflu ca nu era vorba de el. ..Din fericire pt mine,lucrurile s-au rezolvat ,m-am impacat cu cel pe care-l iubesc 😀 Am reusit sa trec peste propriile mele bariere,m-am straduit sa uit trecutul si sa-mi mai dau o sansa.Sa ne mai dam o sansa. Imi doresc ca si pt tine sa fie la fel.Incearca.Poate ca realitatea nu e asa sumbra cum iti imaginezi tu . Si la mine erau multe ”indicii”,dar in final am aflat ca si el era la fel de nefericit ca mine.. Stiu cum e sa simti ca lucrurile au luat un alt fagas si ca nimic nu va mai fi la fel . Dar incearca. Se simte ca nu esti un om care sa uite usor ce a iubit. Ai pierdut-o ,ea nu mai e a ta,deci nu mai ai nimic de pierdut,nu-i asa ? Fa in asa fel incat sa nu ai regrete mai tarziu. Iti doresc ca si povestea ta sa fie cu final frumos.Sau mai bine zis,o poveste fara final.

      Reply
      • E 18th decembrie 2015 at 23:38

        Ma bucur pentru tine!
        Iar legat de povestea mea, deja s-a sfarsit. Eu nu mai am cum sa o mai caut. Am ajuns deja la o limita.

        Tineti minte: „Never push a loyal person to the point they don’t care.” !!!

        Reply
    5. E 16th decembrie 2015 at 13:24 -

      @I.C.
      Spui ca ai coborat orice zid dintre voi. Spui ca il iubesti si ti-ai da viata pt el. Si cu toate astea nu poti sa ii dai un sms sa vezi ce face sau „Craciun fericit!”… E ca in bancul ala prost cu: „-Iubito, as face orice pt tine. As trece si prin foc. – Aww, ce dragut! Vino pana la mine! – Nu pot acum, ca ploua!” Asta e sfatul meu pt tine, daca imi permiti un sfat. Cauta-l. Indiferent ca tu simti ca nu o sa iti raspunda, ca tu simti ca e cu alta. Nu ai de unde sa stii. Nici nu stii cat de nemultumit e poate de acea „alta”. Daca stii ca ai fost iubirea vietii lui, e f greu sa te uite. Insa nu lasa timpul sa treaca. Intr-un final va reusi sa te si uite. Si din ce scrii tu aici, parca e pacat.

      „Mi-e frica de ce ai putea sa-mi spui,mi-e frica ca o sa doara mai tare,desi nu cred ca se poate mai tare.” Asta e intr-adevar un motiv puternic. Tu stii ce si cat ai gresit in ultima perioada. Tu stii daca ai sau nu scuze in fata lui. A mea, nu prea are. Si chiar daca nu am dovezi clare, intuitia imi spune ca a facut multe prostii de cand ne-am despartit. Si cu toate astea… Daca m-ar cauta… Numai sa ma caute. Insa ca si tine, e „bolnava de neincredere”. Cel putin eu asa ma mint. Cand ea poate acum se da in ciocan cu altu si de fapt o doare undeva de mine. Eu aleg ce varaianta sa cred. Ea face orice sa o cred pe a doua. Insa tin prea mult la ea, asa ca ma mint singur si o cred pe prima. Deja ma simt ca in filmul Inception. M-am blocat la ce a fost frumos si refuz sa vad realitatea.

      Reply
    6. I.C 25th noiembrie 2015 at 14:27 -

      ”Tu nu ma crezi dar stiu ce ascund ochii tai
      Te simt din ale inimii batai
      Cativa centimetrii intre noi nu mai da inapoi
      Si-mi amintesc c-ai spus de atatea ori
      Ca nu e nici o diferenta sa urci sau sa cobori
      Scarile spre nicaieri uneori ne duc mai sus de nori”

      Carla’s Dreams-Te rog

      Reply
    7. I.C 25th noiembrie 2015 at 14:25 -

      Nu pot sa cred ce se intampla.Acum 10 minute am facut un lucru pe care nu cred ca l-am facut de 3 ori de cand am facebook.Mi-am verificat postarile mai vechi.Si am deschis la textul asta.Voiam sa retraiesc momentul cand l-am citit si am simtit ca mi se potriveste.Nu,nu e scris de mine.Nu pot sa cred.Ieri urlam dupa o minune,pur si simplu il rugam pe Dumnezeu sa nu fie adevarat ce se intampla,sa fie un cosmar,M-am certat cu El,l-am rugat sa-mi explice de ce ne-a adus impreuna,dece ?doar ca sa ne desparta?e absurd! M-am straduit sa inteleg ,m-am gandit ca El are o ratiune care ma depaseste.apoi m-am gandit ca asa trebuie sa fie.Sa am sufletul sfasiat.E o vorba veche care spune ca fiecare trebuie sa-si duca crucea.Pana la capat.Poate ca asta e crucea mea,sa iubesc un barbat din tot sufletul,si sa nu-l pot avea.Dar stai,tot ce am zis pana acum…acest ”Cum vrea Dumnezeu” las,o minciuna frumoasa care ne scuteste de orice vina..ca si cum noi n-am fi avut de ales,Adevarul e ca am avut de ales,si ne-am ales mereu unul pe celalalt.Stau si ma gandesc ca poate pacatul meu cel mai mare a fost ca am crezut ca nu trebuie sa depun niciun efort.Pentru ca oricum noi doi suntem facuti sa fim impreuna.Asa gandeam.Si acum platesc pt prostia mea.Pt ca asta e,nestiinta si prostie,poate amestecata si un pic de mandrie,Nu,nu e rautate,nu e razbunare,nu e ambitie,Acuza-ma de ce vrei,stiu ca sunt departe de a fi perfecta,si poate n-o sa reusesc sa fiu niciodata cum iti doresti tu.Hmm e ironic,persoana care te iubeste din tot sufletul tau, care ar si-ar da viata intr-o secunda pt tine fara sa clipeasca,sa fie exact persoana aia care iti greseste la orice pas,care se straduieste sa fie altcumva,mai putin bolnava de neincredere ,mai putin fricoasa,mai putin imposibila.
      Ce sa fac ? ce sa cred?M-am rugat cu ultima farama de suflet care mi-a mai ramas ,nu,nu e matafora,am un gol acolo unde trebuia sa fie inima.Mi se spune des ”lasa,trece,o sa vina altcineva,o sa fie bine”. Incerc,dar nu cred ca e asa.Uite,te intreb pe tine.Sa-l lasam pe saracul Dumnezeu un pic deoparte,a facut destule pt noi,si nu,nu e El de vina.Crede in libertatea noastra cu desavarsire.Stiu,la chestia asta probabil o sa spui ca nu-si asuma responsabilitatea pt creatia Sa.Stiu cum gandesti 😉 Ma bucur ca am ocazia sa vorbesc cu tine.Nu credeam ca se va mai intampla.Sincer,nu mai credeam in nimic.Daca ar mai trai,dragul de Cioran, mi-ar fi prieten de nadejde(sau deznadejde.mai bine zis ). De ce imi spui toate astea acum? Acum cand a aparut…altcineva.Vrei sa uiti de mine si te inteleg.vezi?,am progresat,Te inteleg. Mai tii minte cand mi-as spus ca esti prea ”rupt” ca sa mai poti fi reparat si ca nici macar eu n-as putea sa o fac? Sa stii ca as fi stat cu tine si as fi lipit fiecare bucati la loc.Doar sa nu pleci.Sa ramai langa mine.Dar cu ce se intampla acum?Cum sa ma lupt? Daca e un lucru pe care l-am invatat de la Dumnezeu e ca nu poti sa intri in libertatea omului,N-ai dreptul,Ratiunea imi spune ”liberul arbitru,liberul arbitru,aceasta este calea corecta”. Hai sa-ti mai spun ceva despre Dumnezeu.El e mereu acolo,ne vegheaza,chiar daca si atunci cand noi alegem singuri,El sta acolo sa ne indrepte pasi,e langa noi atunci cand facem alegerea gresita.Dar El e Atotputernic,Eu nu,sunt un simplu om,,sunt neputincioasa pt ca eu Nu am puterea sa fiu mereu acolo langa un om,in genunchi,cu inima in palme inca batand,sa-l privesc zambind,sa ma prefac ca nu ma doare,gandindu-ma ca poate durerea mea il va vindeca cumva,mi-e imposibil sa-i justific motivatiile.Cel putin la nivelul asta nu pot. Imi asum slabiciunea cu gandul ca am gustat din umilinta destul.Ma refer la faptul ca m-am rugat de tine sa ne impacam,Si alte gesturi pe care le-am facut si pe care nu doresc sa le comentez. E o vorba din batrani,in care am crezut mereu : ”Ce-i al tau e pus deoparte”.sau ”Daca e sa fie al tau,o sa fie” .Pentru ca ”dragoste cu sila nu se poate”.Si eu asta am simtit ,ca nu mai vrei sa ramai,ca te oblig.Stiu,probabil o sa spui ca eu te-am impins sa faci asta…Imi asum si asta.Imi asum toate vinile din lume.Iarta-ca ca am gresit. Sunt constienta ca sunt inferioara altor femei referindu-ne la frumusete,inteligenta,tact in relatia cu un barbat etc. Dar eu sunt cea care te iubesc…cu adevarat.Asa cum n-am mai iubit pe nimeni. M-am gandit ca asta ar putea sa suplineasca celelalte lipsuri ale mele.Greseala fatala,Mi-ai aratat ca nu e asa.Nu te acuz,doar vreau sa stii ce simt.Nu mai acuz,nici pe tine,nici pe nimeni,nici pe viata.M-am hotarat sa ma schimb,sa inteleg ca tot ce vine spre mine e tot de la mine,Asa,ca un bumerang.Chiar daca poate nu realizez pe moment.
      Durere .Sa descriu?Am un cuti infipt in inima in fiecare secunda.Un hau,Ceva ce se simte ireparabil.N-am cuvinte sa explic mai mult.
      Imi pare rau ca te-am ranit,daca as putea sa sterg tot ce a fost rau,as face-o .Cuvintele vindeca,dar nu sunt de ajuns.
      Comparatii?Da.am facut,si mereu ai castigat tu.Gandesc cu inima,mereu am fost asa.Am incercat sa ma mint,mintea are si ea argumentele ei.
      in momentul asta am daramat orice zid intre noi,dar n-am curajul sa-ti vorbesc.Mi-e frica de ce ai putea sa-mi spui,mi-e frica ca o sa doara mai tare,desi nu cred ca se poate mai tare.Mi-am jurat ca n-o sa mai fiu vulnerabila si acum pariez ultima farama de suflet care a mai ramas.Mai stiu o vorba: ”Un soldado es un heroe aunque muera en la guerra”,care se traduce ”un soldat e un erou chiar daca moare in razboi”. Chiar daca n-o sa castig.macar stiu ca am spus toate cuvintele pe care le-am pastrat undeva,nerostite.
      Am visat sa fiu doar a ta, sa fim doar noi doi in casuta noastra,in lumea noastra.nu cred ca gresesc daca spun ca as fi fost in stare sa daram o lume ,doar ca sa construiesc alta,doar a noastra.Ma enerveaza ca iar ma simt neputincioasa,inamicul meu,timpul ,e mult mai puternic decat mine.El e zidul ,iar fiecare zi e o piatra care-l face tot mai inalt.Secunda cu secunda.

      P.S : ”Dumnezeu, in care spui ca nu crezi,crede El in tine ! ” asa spunea Steinhardt. Hai sa-ti spun ce cred eu.Cred ca mereu te-a ascultat pe tine .Nu pe mine,desi eu cred in El.Te asculta,crede-ma macar pe mine cand iti spun.

      P.S 2 -Imi pare rau ca eu nu scriu asa bine ca tine.
      In momentul asta parca am un blank in cap.Ma mir ca am putut sa scriu si atat.

      Reply
    8. E 16th noiembrie 2015 at 17:19 -

      Raspunsul unui oarecare.

      Intuiesc ca esti fix Ioana mea. Nu vreau sa spun fosta, pentru ca pentru mine nu s-a incheiat. Si nu vreau sa se incheie niciodata. O sa fiu dureros de direct. Nu e nimic romantic in a suferi. Nimic. Si nimic romantic in a gandi asa cum gandesti tu. Tot ce s-a intamplat in ultima jumatate de an este intr-adevar ceva dureros. Insa e parte a vietii. Suferim, ca sa stim sa apreciem atunci cand suntem fericiti. Oricat de mult m-am gandit la greselile mele, oricat de tare le regret, nu le pot schimba. Le-as putea indrepta, as putea sa nu le mai repet. Insa tu nu imi mai permiti. Si stiu si sunt mandru de un lucru. Am facut tot ce am putut sa le repar. TOT. Si daca astazi rezultatul este negativ, nu este din cauza mea. Este din cauza ta. Tu esti pentru mine ca un profesor. M-ai picat la examen, pentru ca in timpul semestrului am avut absente. Nu pentru ca lucrearea mea a fost de picat. A fost de 10 curat. Si tu stii asta. Dar eu am 4 in carnet. Ti se pare nedrept? Mie da.

      Imi pare nespus de rau. Si pe mine „ma doare inima”, sa stii. Tind sa fiu egoist cu urmatoarea afirmatie si sa iti spun direct. Mai mult decat te doare pe tine. Si stii de ce spun asta? Pentru ca eu nu pot sta o secunda fara sa ma gandesc la tine. O secunda, stii ce e aia? Permanent imi doresc sa iti trimit un mesaj. Si stii bine cate ti-am trimis si in ce hal de rece mi-ai raspuns la toate. Asta cand am avut norocul sa imi raspunzi tu si sa nu ma sune persoane apropiate tie sa imi transmita sa te las in pace. Ai ucis si ultima farama de speranta. Din persoana care era totul pentru tine, in nici cateva zile am ajuns cea mai ingrata persoana de pe Pamant. Aparuse acea „persoana ok”. Haha! Sa nu crezi ca nu stiu. De unde? Nu mi-a zis nimeni. Am simtit. Degeaba ai jurat ca nu e adevarat. Ai jurat pentru ca tu chiar ai crezut ca nu e asa. Insa inima ta a simtit. Si cum a mea simte tot ce simte si inima ta, concluzia e simpla. Stiu! Intr-o saptamana am slabit de imi era frica atunci cand m-am privit in oglinda. M-am ridicat si azi sunt bine. Macar fizic mi-am revenit. Ma gandesc la tine non-stop. Sunt zeci de zile de cand nu mai dorm. Stau doar cu ochii inchisi si ma invart de pe o parte pe alta de 5 ori pe noapte. Ma mint ca dorm. Insa sunt mai lucid ca ziua. Creierul meu s-a scurtciruitat. E ca o banda stricat. Intreaba mereu: „De ce Doamne?” Insa zidul pe care tu l-ai ridicat, a ajuns deja la cer. As vrea sa iti mai trimit un mesaj, insa nici un porumbel nu mai poate trece acel zid. Si tu imi spui ca te doareinima? Cum poti spune asta? Daca te durea, macar un mesaj cu „ce faci? esti bine?” mi-ai fi dat. Atat. Mereu ma intreb… Cum Doamne rezista fara sa mai stie nimic de mine? Chiar atat de rau am gresit? Nu! Clar nu! Desi ma invinovatesc numai pe mine, toti din jurul meu imi spun. Nu mai gandi asa ca te distrugi si te minti singur. Intr-o relatie de calitatea celei pe care ati avut-o voi, ambii gresesc in mod egal. Nu exista ca numai unu a gresit. Si pasivitatea celuilalt e o forma de complicitate. De asta zic, nu imi spune ca tu suferi. Tu ai in mana toate cheile de la toate usile catre mine. De ce suferi? Eu sunt pe fundul unui ocean si am o bila legata de picior.

      „Ne iubim, ne dorim unul pe celălalt, dar eu am început să stau pe loc şi să mă uit la timpul care trece pe lângă mine, e un timp dureros, trece lovind.” Asta e tipic tie. Neincrederea nefondata in mine. Din secunda in care te-am sarutat intaia oara, pana in secunda in care tu citesti aceste randuri, eu te-am considerat deja sotia mea. Orice am facut, chiar si greselile, le-am facut tocmai gandindu-ma ca esti sotia mea. Chiar daca nu exista un act intre noi. Actul e degeaba, daca inima nu gandeste asa. Cum poti sa spui ca „timpul trece lovind”? Eu te vad in viata mea pentru tot restul vietii… A fost o jumatate de an grea, insa mai aveam un hop. Si puteam fi doar noi pentru tot restul vietii. Nu e vina mea, ca tu nu ai avut incredere in mine, cat am avut eu in tine.

      „Trebuie să luăm în serios şi ideea ca poate ,,suflete pereche” am fost numai în minţile noastre.” Wow! Asta chiar m-a durut! Ca sa intelegi cat de tare, o sa iti generez in minte o imagine. Este cea mai puternica imagine pe care eu o am despre durere. Ia o lama. Dintr-aia de ras. Apoi cand eu dorm, taie-ma in dreptul inimii. Insista pana ajungi la ea. Suna sadic nu? Nu, nu am probleme cu mintea. Nu sunt bolnav. Am doar „cuvintele” la mine. Sper ca am reusit sa te fac sa iti imaginez durerea ce o simt acum.

      „Ştiu că nici ţie nu îţi este bine şi câteodată mă gândesc cu regret la momentele prin care treci şi tu, dar nu pot ignora faptul că singur te-ai adus în direcţia asta.” Nu, nu m-am dus singur. Luni m-am tot gandit si am crezut ca tine. Ca da, doar eu sunt de vina. Ca singur mi-am facut asta. Insa acum am realizat intr-un final. Tu m-ai lasat. Am o amintire. Intr-un moment cand eram suparati, ai venit, ti-ai trecut degetele prin parul meu, m-ai tras spre tine si m-ai sarutat adanc. Si mi-ai soptit la ureche: „Te iubesc, o sa fie bine!”. In secunda unu m-am topit tot si toata supararea si durerea din sufletul meu s-a risipit. Iti amintesti de momentul asta? Nici eu… pentru ca in ultima jumatate de an, nu a existat.

      „Nu, nu a apărut cineva, dacă asta te întrebi, chiar dacă există o persoană care pare ok.” Da stiu ca exista o persoana care pare ok. Stiu ca vrei sa il testezi bine inainte de a trage concluzia ca este ACEA persoana. Si mai stiu ceea ce tu nu vrei sa recunosti. Il compari cu mine si daca va fi mai bun il vei alege pe el. 😉 Da e normal. E o gandire extraordinar de corecta. Pentru tine! Jos palaria! Insa sa iti spun ceva. Eu niciodata din momentul in care am fost cu tine nu te-am comparat cu alta. Nici macar acum. Desi ti-am spus-o de atatea ori. E plin Pamantul de Eva mai bune ca tine. Si de Adami mai buni ca mine. Insa eu iubesc o singura Eva si niciodata nu o sa o pot compara cu alta. Sau poate ca suboconstientul o compara. Nu vreau sa mint. Insa inima te alege mereu pe tine, chiar daca iesi in inferioritate. INTOTDEAUNA. Asta e diferenta intre noi. Eu am fost prea ocupat sa cladesc fundatia viitoarei familii, tu ne-mai-suportand asteptarea, m-ai analizat. Recent, analiza s-a dezvoltat prin comparatie cu altii. Fiecare cu grijile lui. Eu am ramas cu grija mea, de unde fac bani sa ridic si zidurile casei, tu ai ramas cu grija ta… care barbat e mai bun ca mine. Ce cauti, aia gasesti!

      „Am uitat cum e să fiu puternică şi mă grăbesc să îmi amintesc.” Vrei sa spui, am uitat cum m-ai ajutat tu sa redevin puternica si vreau sa imi amintesc cu e sa ma faca altul. E o formulare mult mai corecta. Nu vreau sa spun ca inainte sa ma cunosti pe mine nu ai avut momente in care ai fost puternica singura, insa din momentul in care m-ai cunoscut chiar te-am sustinut si ti-am fost aproape.

      Reply
      • oarecareeu 22nd iulie 2016 at 11:06

        Nop…Nu e Ioana ta.

        Reply

    Leave a Reply