Unii oameni rămân… Iar alții pur și simplu trec prin viața ta ca simpli turiști, îți oferă ceva, îți iau altceva, te învață lecții, își fac amintiri și pleacă. Pleacă de parcă nu ți-ar fi fost niciodată alături. De parcă nu ți-ar fi fost niciodată nimic.

                          Mereu am fost genul de om căruia nu îi place să rămână dator. Niciodată nu am vrut să fiu cuiva datoare. Cu nimic. Oferă-mi timpul tău și am să îți ofer cu o clipă mai mult. Oferă-mi dragostea ta și am să îți dau cu un sărut și o îmbrățișare mai mult decât mi-ai dat tu mie. Așa sunt eu. Nu vreau să ne întâlnim cândva pe stradă și să știu că mai am vreo datorie la tine. Mai bine să te știu dator. Dar cine ține socoteala?!

                          Și poate asta e una dintre problemele mele. Poate de asta sunt eu mereu cea care rămâne. Cel puțin cu sufletul. Poate de asta sufăr prea mult și renunț prea greu la iubire. Poate de asta mă leg prea strâns de oameni care nu se pot lega de mine. Pentru că nu vreau să îmi strige cineva vreodată că am renunțat ușor, că nu am dat tot, că m-am zgârcit, că n-am luptat cât am putut, că nu am fost tot ce puteam fi. 

                          Unii oameni rămân… Iar alții pur și simplu trec prin viața ta ca simpli turiști, îți oferă ceva, îți iau altceva, te învață lecții, își fac amintiri și pleacă. Pleacă de parcă nu ți-ar fi fost niciodată alături. De parcă nu ți-ar fi fost niciodată nimic. Mi-am dat seama că sunt două categorii de oameni pe lumea asta, cei care pleacă și cei care rămân. Doar că toți facem parte din fiecare categorie la un moment dat. 

                          Mereu am fost omul care a rămas. Și poate că ar trebui să învăț să plec și eu. Să nu mai trag de oameni. Să nu îi mai rog să mă iubească atunci când sunt pe picior de plecare. Dar sunt încăpățânată. Și asta e o altă problemă de-a mea. Mă încăpățânez să cred că încă mai pot face ceva, că mai pot repara, că mai pot schimba. Când  ar trebui să îmi văd de viața mea și să merg mai departe. La fel cum fac toți. 

Foto: Timothy Paul Smith

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts