Uneori iubirea e de neînțeles și surprinzătoare. Alergi după ea o vreme îndelungată fără să o găsești, te așezi obosită undeva încercând să îți tragi sufletul și să îți recapeți speranțele pierdute, iar ea se așază lângă tine.

                             Se întâmplă să alergăm după lucruri și după oameni, după scopuri și visuri… Iar ele să se îndepărteze tot mai mult parcă fugind de noi. Depunem eforturi, facem sacrificii, ne frământăm și măcinăm cu întrebări cărora nu le știm răspunsurile, dar, cu toate astea, rezultatele întârzie să apară. Și obosim. Obosim atât fizic cât și psihic. Obosim sufletește. 

                             Și avem nevoie de o pauză, de un răgaz. Avem nevoie să ne punem ordine în gânduri și să ne restabilim prioritățile. Iar uneori asta durează. Regăsirea de sine nu vine atunci când vrem, e nevoie să avem răbdare. În viață pentru tot și pentru toate ne trebuie răbdare. Nu o avem întotdeauna cu noi, dar sunt momente în care pur și simplu nu putem face nimic mai bun decât să așteptăm. 

                             Și în timp ce încercăm să ne regăsim, se întâmplă să primim de la viață exact acele lucruri și acei oameni după care am alergat atât. Se întâmplă ca atunci să fie momentul potrivit, nu când am fi vrut sau am fi crezut noi. La fel e și cu dragostea, cu oamenii iubiți sau cu cei pe care așteptăm să îi întâlnim în cale. 

                             Uneori iubirea e de neînțeles și surprinzătoare. Alergi după ea o vreme îndelungată fără să o găsești, te așezi obosită undeva încercând să îți tragi sufletul și să îți recapeți speranțele pierdute, iar ea se așază lângă tine. Fără să te mai aștepți la așa ceva, fără să mai crezi că ar fi posibil… Poate, exact atunci când erai pe punctul să îți iei gândul și să renunți. Uneori nu primim ce ne dorim atunci când ne dorim sau când credem noi că am merita mai mult, ci atunci când trebuie, atunci când putem aprecia ce avem și când putem păstra acel ceva, pe acel cineva. 

 

 

 

Foto: Timo Stern

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Vecoro