Tu nu m-ai rănit. Tu mi-ai tăiat sufletul din rădăcini. L-ai demolat din temelii. Dar ştii ceva?! Nu vei avea habar niciodată cât de frumos a crescut iarăşi. Nu vei avea habar niciodată cât de minunat poate fi… Pentru că tu nu ai ştiut niciodată să îl iubeşti.

                              Tu nu m-ai rănit. Tu mi-ai tăiat sufletul din rădăcini. L-ai demolat din temelii. Dar ştii ceva?! Nu vei avea habar niciodată cât de frumos a crescut iarăşi. Nu vei avea habar niciodată cât de minunat poate fi… Pentru că tu nu ai ştiut niciodată să îl iubeşti. Ai ştiut doar să te laşi iubit, să profiţi, să aştepţi gesturi, cuvinte şi fapte. Ai ştiut doar unde să cauţi înţelegere, ascultare şi vindecare atunci când ai avut nevoie, dar nu şi să fii prezent. Ai ştiu doar să mă amăgeşti, să promiţi, să vorbeşti, dar niciodată nu ai putut demonstra, nu te-ai ţinut de cuvânt, nu ai vrut… Nu ştiu…

                              Ai fost unul dintre acei oameni pe care i-aş fi putut ierta la nesfârşit dacă doar m-ai fi rănit. Dar tu ai făcut mai mult decât atât. Mi-ai frânt sufletul, l-ai tăiat din rădăcini, l-ai demolat din temelii. Ai vrut să te asiguri că, dacă nu am să te mai pot iubi pe tine, atunci nu am să mai pot iubi pe nimeni. Off, dragul meu, dar dacă ar fi fost aşa, m-aş fi pierdut pe mine însămi încercând să te regăsesc pe tine, cel din alte vremuri, cel din amintiri. Am preferat să rămân cu sufletul frânt, am riscat să rămân cu răni pe care nu ştiam dacă am să le pot vindeca. Şi nu a fost trist, dar a fost greu. Şi nu a fost imposibil, dar am avut ceva de lucru. 

                              Am fost nevoită să mă înţeleg pe mine însămi pentru că altcineva nu putea. Am fost nevoită să învăţ să am încredere, să sper şi să iubesc din nou. Am fost nevoită să învăţ să mă iubesc. Am fost nevoită să las în spate trecutul şi să învăţ să trăiesc prezentul sperând că viitorul va fi aşa cum mi-l voi construi… Apoi sufletul meu şi-a revenit şi e mai frumos decât ţi-l aminteşti tu… Mult mai frumos. Nu ştiu de ce, dar femeile au capacitatea de a-şi reveni de fiecare dată când sunt rănite. Au capacitatea de a-i da timp sufletului să se vindece. Au puterea să meargă mai departe şi să fie mai frumoase, mai bune, mai puternice. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts