Tu ce mai faci, străinule? Cum mai eşti cu inima, cu sufletul, cu dragostea? Obişnuiam să-ţi spun iubire, dar nu mi-ai fost… Obişnuiai să-mi spui pe nume, dar l-ai uitat, se pare…

                                Tu ce mai faci, străinule? Obişnuiai să-mi spui fără să-ntreb. Obişnuiam să ştiu fără să-mi spui. Obişnuiai să-mi fii drag prin simpla prezenţă, prin simpla amintire, prin banalul surâs. Obişnuiam să-ţi fiu iubită, prietenă, amantă, mamă, ispită, păcat, drog şi medicament… Obişnuiam să-ţi fiu orice aveai nevoie, obişnuiam să fiu mereu, dar poate a fost prea mult sau poate n-a fost niciodată destul. 

                                Cum mai eşti cu inima, cu sufletul, cu dragostea? Te mai furnică în piept când te pierzi în priviri, când săruţi sau când mângâi? Te-ai ţinut de promisiune până la urmă, sper… Te-ai aşezat, te-ai liniştit, ai încetat să mai cauţi ceva n-ai să găseşti niciodată la o singură femeie, acea înţelegere absolută, acea completare perfectă, acea potrivire exactă a caracterelor? Ai învăţat, oare, măcăr atât cât am învăţat şi eu din tot ce am fost şi tot ce nu mai suntem? Să ştii că viaţa ne scoate în cale străini, îi face să fie cele mai importante persoane şi apoi ei devin din nou străini. Asta ştiai, aşa-i, stăinule? Iubirile mari nu înseamnă întotdeauna eternitate şi fericire pentru că ele poposesc în sufletele unor oameni cu orizonturi ale inimii restrânse… Şi mor… Dar mor pentru o cauză nobilă, pentru a oferi lecţii, pentru a ne face să înţelegem, pentru a ne învăţa cum să iubim, pentru a ne oferi amintiri de care să ne amintim cu drag, dar şi altele de care să ne amintim cu regret peste ani, chiar dacă atunci vom fi iarăşi străini.

                                Obişnuiam să-ţi spun iubire, dar n-ai fost sau n-ai mai fost până la final, nu aşa cum aş fi crezut eu, cum aş fi sperat sau cum aş fi visat. Şi obişnuiai să-mi spui pe nume, dar poate l-ai uitat deja, a trecut mult, a trecut destul, deşi parcă totul se întâmpla ieri. 

                                Sunt străini care nu sunt străini, ne leagă de ei amintiri, iar oamenii alături de care ne-am făcut amintiri nu pot fi uitaţi, însă ei rămân totuşi străini. Nu mai vorbim unii cu alţii. Nu ne mai pasă unora de alţii. Nu ne mai gândim unii la alţii. Dar nu ne uităm unii pe alţii. Şi suntem totuşi numai străini. 

                                Tu ce mai faci, străinule? Cum mai eşti cu inima, cu sufletul, cu dragostea? Obişnuiam să-ţi spun iubire, dar nu mi-ai fost… Obişnuiai să-mi spui pe nume, dar l-ai uitat, se pare…

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Am dat de textul asta intamplator dar pot spune ca m-a surpins placut.Imi place si numele blog-uluu,ales foarte bine,semnificativ.Mult succes in ceea ce faci.

  • Cand iubesti cum ai iubit tu El, nu va fii niciodata strain pentru tine…scrii atat de frumos si in acelasi timp ff dureros

  • In orice faci si oriunde te duci cu gandul, iti vei aminti de el….stiu ca vrei sa nu te m ai gandesti dar inevitabil gandul tot acolo se duce…asta e iubirea adevarata , pacat ca a fost doar de o singura parte

  • COMMENTS (3)

    1. EU 19th noiembrie 2017 at 10:31 -

      Cand iubesti cum ai iubit tu El, nu va fii niciodata strain pentru tine…scrii atat de frumos si in acelasi timp ff dureros

      Reply
      • EU 19th noiembrie 2017 at 10:34

        In orice faci si oriunde te duci cu gandul, iti vei aminti de el….stiu ca vrei sa nu te m ai gandesti dar inevitabil gandul tot acolo se duce…asta e iubirea adevarata , pacat ca a fost doar de o singura parte

        Reply
    2. Anonim 01st august 2016 at 03:08 -

      Am dat de textul asta intamplator dar pot spune ca m-a surpins placut.Imi place si numele blog-uluu,ales foarte bine,semnificativ.Mult succes in ceea ce faci.

      Reply

    Leave a Reply