Totul trece… Numai tu nu-i treci.

Totul trece… Numai tu nu-i treci.

Sunt anumite iubiri din care pleci de bună voie pentru că deja îţi lăsau o senzaţie amară în suflet. Sunt iubiri la care alegi să pui punct stabilind un sfârşit clar. Şi cu toate acestea, din astfel de iubiri nu pleci cu sufletul împăcat.

Ai rănit-o atât cât să prefere să alerge către un viitor mai puţin dureros de una singură şi totuşi te caută şi în prezent… Deşi te-a lăsat trecutului.

Te-a iubit atât de mult încât se tot loveşte de chipul tău oriunde ar încerca să te uite şi nu ai de unde să ştii cum e să vrei să uiţi şi să nu poţi pentru că tu doar ai uitat fără să vrei.

Ştii cum e? A plecat şi a trântit şi uşa în urma ei, numai că uşa nu s-a închis. S-a lovit de prag, dar s-a întredeschis atât cât să te poată zări încă. Ea e plecată de lângă tine, dar te priveşte din umbră. Îţi caută suferinţa pe chip. Se întreabă dacă eşti la fel de distrus, pustiit şi copleşit de cele întâmplate, ca ea. Încă nu e pregătită să plece de tot, dar nu e nici suficient de proastă cât să rămână, aşa că aşteaptă să îţi vadă nepasărea, să îi arăţi că nu te doare nici în cot de despărţirea ei, aşteaptă să se convingă pentru ultima oară că alegerea potrivită e să rămână departe.

Ultima palmă pe care o primeşti de la o relaţie eşuată e sentimentul că celuilalt puţin i-a păsat de despărţire ştiind că tu vei rămâne cu urme pe suflet din cauza ei. Şi dacă ţie nu-ţi pasă, ei de ce să-i pese? Închide încet uşa, asigurându-se că nu se va mai deschide şi pleacă de tot… Pentru totdeauna.

Toate trec. Îi treci şi tu într-un final, dacă nu deja i-ai trecut.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Raspunsul unui oarecare.

    Intuiesc ca esti fix Ioana mea. Nu vreau sa spun fosta, pentru ca pentru mine nu s-a incheiat. Si nu vreau sa se incheie niciodata. O sa fiu dureros de direct. Nu e nimic romantic in a suferi. Nimic. Si nimic romantic in a gandi asa cum gandesti tu. Tot ce s-a intamplat in ultima jumatate de an este intr-adevar ceva dureros. Insa e parte a vietii. Suferim, ca sa stim sa apreciem atunci cand suntem fericiti. Oricat de mult m-am gandit la greselile mele, oricat de tare le regret, nu le pot schimba. Le-as putea indrepta, as putea sa nu le mai repet. Insa tu nu imi mai permiti. Si stiu si sunt mandru de un lucru. Am facut tot ce am putut sa le repar. TOT. Si daca astazi rezultatul este negativ, nu este din cauza mea. Este din cauza ta. Tu esti pentru mine ca un profesor. M-ai picat la examen, pentru ca in timpul semestrului am avut absente. Nu pentru ca lucrearea mea a fost de picat. A fost de 10 curat. Si tu stii asta. Dar eu am 4 in carnet. Ti se pare nedrept? Mie da.

    Imi pare nespus de rau. Si pe mine „ma doare inima”, sa stii. Tind sa fiu egoist cu urmatoarea afirmatie si sa iti spun direct. Mai mult decat te doare pe tine. Si stii de ce spun asta? Pentru ca eu nu pot sta o secunda fara sa ma gandesc la tine. O secunda, stii ce e aia? Permanent imi doresc sa iti trimit un mesaj. Si stii bine cate ti-am trimis si in ce hal de rece mi-ai raspuns la toate. Asta cand am avut norocul sa imi raspunzi tu si sa nu ma sune persoane apropiate tie sa imi transmita sa te las in pace. Ai ucis si ultima farama de speranta. Din persoana care era totul pentru tine, in nici cateva zile am ajuns cea mai ingrata persoana de pe Pamant. Aparuse acea „persoana ok”. Haha! Sa nu crezi ca nu stiu. De unde? Nu mi-a zis nimeni. Am simtit. Degeaba ai jurat ca nu e adevarat. Ai jurat pentru ca tu chiar ai crezut ca nu e asa. Insa inima ta a simtit. Si cum a mea simte tot ce simte si inima ta, concluzia e simpla. Stiu! Intr-o saptamana am slabit de imi era frica atunci cand m-am privit in oglinda. M-am ridicat si azi sunt bine. Macar fizic mi-am revenit. Ma gandesc la tine non-stop. Sunt zeci de zile de cand nu mai dorm. Stau doar cu ochii inchisi si ma invart de pe o parte pe alta de 5 ori pe noapte. Ma mint ca dorm. Insa sunt mai lucid ca ziua. Creierul meu s-a scurtciruitat. E ca o banda stricat. Intreaba mereu: „De ce Doamne?” Insa zidul pe care tu l-ai ridicat, a ajuns deja la cer. As vrea sa iti mai trimit un mesaj, insa nici un porumbel nu mai poate trece acel zid. Si tu imi spui ca te doareinima? Cum poti spune asta? Daca te durea, macar un mesaj cu „ce faci? esti bine?” mi-ai fi dat. Atat. Mereu ma intreb… Cum Doamne rezista fara sa mai stie nimic de mine? Chiar atat de rau am gresit? Nu! Clar nu! Desi ma invinovatesc numai pe mine, toti din jurul meu imi spun. Nu mai gandi asa ca te distrugi si te minti singur. Intr-o relatie de calitatea celei pe care ati avut-o voi, ambii gresesc in mod egal. Nu exista ca numai unu a gresit. Si pasivitatea celuilalt e o forma de complicitate. De asta zic, nu imi spune ca tu suferi. Tu ai in mana toate cheile de la toate usile catre mine. De ce suferi? Eu sunt pe fundul unui ocean si am o bila legata de picior.

    „Ne iubim, ne dorim unul pe celălalt, dar eu am început să stau pe loc şi să mă uit la timpul care trece pe lângă mine, e un timp dureros, trece lovind.” Asta e tipic tie. Neincrederea nefondata in mine. Din secunda in care te-am sarutat intaia oara, pana in secunda in care tu citesti aceste randuri, eu te-am considerat deja sotia mea. Orice am facut, chiar si greselile, le-am facut tocmai gandindu-ma ca esti sotia mea. Chiar daca nu exista un act intre noi. Actul e degeaba, daca inima nu gandeste asa. Cum poti sa spui ca „timpul trece lovind”? Eu te vad in viata mea pentru tot restul vietii… A fost o jumatate de an grea, insa mai aveam un hop. Si puteam fi doar noi pentru tot restul vietii. Nu e vina mea, ca tu nu ai avut incredere in mine, cat am avut eu in tine.

    „Trebuie să luăm în serios şi ideea ca poate ,,suflete pereche” am fost numai în minţile noastre.” Wow! Asta chiar m-a durut! Ca sa intelegi cat de tare, o sa iti generez in minte o imagine. Este cea mai puternica imagine pe care eu o am despre durere. Ia o lama. Dintr-aia de ras. Apoi cand eu dorm, taie-ma in dreptul inimii. Insista pana ajungi la ea. Suna sadic nu? Nu, nu am probleme cu mintea. Nu sunt bolnav. Am doar „cuvintele” la mine. Sper ca am reusit sa te fac sa iti imaginez durerea ce o simt acum.

    „Ştiu că nici ţie nu îţi este bine şi câteodată mă gândesc cu regret la momentele prin care treci şi tu, dar nu pot ignora faptul că singur te-ai adus în direcţia asta.” Nu, nu m-am dus singur. Luni m-am tot gandit si am crezut ca tine. Ca da, doar eu sunt de vina. Ca singur mi-am facut asta. Insa acum am realizat intr-un final. Tu m-ai lasat. Am o amintire. Intr-un moment cand eram suparati, ai venit, ti-ai trecut degetele prin parul meu, m-ai tras spre tine si m-ai sarutat adanc. Si mi-ai soptit la ureche: „Te iubesc, o sa fie bine!”. In secunda unu m-am topit tot si toata supararea si durerea din sufletul meu s-a risipit. Iti amintesti de momentul asta? Nici eu… pentru ca in ultima jumatate de an, nu a existat.

    „Nu, nu a apărut cineva, dacă asta te întrebi, chiar dacă există o persoană care pare ok.” Da stiu ca exista o persoana care pare ok. Stiu ca vrei sa il testezi bine inainte de a trage concluzia ca este ACEA persoana. Si mai stiu ceea ce tu nu vrei sa recunosti. Il compari cu mine si daca va fi mai bun il vei alege pe el. 😉 Da e normal. E o gandire extraordinar de corecta. Pentru tine! Jos palaria! Insa sa iti spun ceva. Eu niciodata din momentul in care am fost cu tine nu te-am comparat cu alta. Nici macar acum. Desi ti-am spus-o de atatea ori. E plin Pamantul de Eva mai bune ca tine. Si de Adami mai buni ca mine. Insa eu iubesc o singura Eva si niciodata nu o sa o pot compara cu alta. Sau poate ca suboconstientul o compara. Nu vreau sa mint. Insa inima te alege mereu pe tine, chiar daca iesi in inferioritate. INTOTDEAUNA. Asta e diferenta intre noi. Eu am fost prea ocupat sa cladesc fundatia viitoarei familii, tu ne-mai-suportand asteptarea, m-ai analizat. Recent, analiza s-a dezvoltat prin comparatie cu altii. Fiecare cu grijile lui. Eu am ramas cu grija mea, de unde fac bani sa ridic si zidurile casei, tu ai ramas cu grija ta… care barbat e mai bun ca mine. Ce cauti, aia gasesti!

    „Am uitat cum e să fiu puternică şi mă grăbesc să îmi amintesc.” Vrei sa spui, am uitat cum m-ai ajutat tu sa redevin puternica si vreau sa imi amintesc cu e sa ma faca altul. E o formulare mult mai corecta. Nu vreau sa spun ca inainte sa ma cunosti pe mine nu ai avut momente in care ai fost puternica singura, insa din momentul in care m-ai cunoscut chiar te-am sustinut si ti-am fost aproape.

  • Scuzati, am gresit articolul. Va rog sa stergeti dvs comentariul de aici. L-am copiat acolo unde ii era destinatia! Va multumesc!

  • COMMENTS (2)

    1. E 16th noiembrie 2015 at 17:18 -

      Raspunsul unui oarecare.

      Intuiesc ca esti fix Ioana mea. Nu vreau sa spun fosta, pentru ca pentru mine nu s-a incheiat. Si nu vreau sa se incheie niciodata. O sa fiu dureros de direct. Nu e nimic romantic in a suferi. Nimic. Si nimic romantic in a gandi asa cum gandesti tu. Tot ce s-a intamplat in ultima jumatate de an este intr-adevar ceva dureros. Insa e parte a vietii. Suferim, ca sa stim sa apreciem atunci cand suntem fericiti. Oricat de mult m-am gandit la greselile mele, oricat de tare le regret, nu le pot schimba. Le-as putea indrepta, as putea sa nu le mai repet. Insa tu nu imi mai permiti. Si stiu si sunt mandru de un lucru. Am facut tot ce am putut sa le repar. TOT. Si daca astazi rezultatul este negativ, nu este din cauza mea. Este din cauza ta. Tu esti pentru mine ca un profesor. M-ai picat la examen, pentru ca in timpul semestrului am avut absente. Nu pentru ca lucrearea mea a fost de picat. A fost de 10 curat. Si tu stii asta. Dar eu am 4 in carnet. Ti se pare nedrept? Mie da.

      Imi pare nespus de rau. Si pe mine „ma doare inima”, sa stii. Tind sa fiu egoist cu urmatoarea afirmatie si sa iti spun direct. Mai mult decat te doare pe tine. Si stii de ce spun asta? Pentru ca eu nu pot sta o secunda fara sa ma gandesc la tine. O secunda, stii ce e aia? Permanent imi doresc sa iti trimit un mesaj. Si stii bine cate ti-am trimis si in ce hal de rece mi-ai raspuns la toate. Asta cand am avut norocul sa imi raspunzi tu si sa nu ma sune persoane apropiate tie sa imi transmita sa te las in pace. Ai ucis si ultima farama de speranta. Din persoana care era totul pentru tine, in nici cateva zile am ajuns cea mai ingrata persoana de pe Pamant. Aparuse acea „persoana ok”. Haha! Sa nu crezi ca nu stiu. De unde? Nu mi-a zis nimeni. Am simtit. Degeaba ai jurat ca nu e adevarat. Ai jurat pentru ca tu chiar ai crezut ca nu e asa. Insa inima ta a simtit. Si cum a mea simte tot ce simte si inima ta, concluzia e simpla. Stiu! Intr-o saptamana am slabit de imi era frica atunci cand m-am privit in oglinda. M-am ridicat si azi sunt bine. Macar fizic mi-am revenit. Ma gandesc la tine non-stop. Sunt zeci de zile de cand nu mai dorm. Stau doar cu ochii inchisi si ma invart de pe o parte pe alta de 5 ori pe noapte. Ma mint ca dorm. Insa sunt mai lucid ca ziua. Creierul meu s-a scurtciruitat. E ca o banda stricat. Intreaba mereu: „De ce Doamne?” Insa zidul pe care tu l-ai ridicat, a ajuns deja la cer. As vrea sa iti mai trimit un mesaj, insa nici un porumbel nu mai poate trece acel zid. Si tu imi spui ca te doareinima? Cum poti spune asta? Daca te durea, macar un mesaj cu „ce faci? esti bine?” mi-ai fi dat. Atat. Mereu ma intreb… Cum Doamne rezista fara sa mai stie nimic de mine? Chiar atat de rau am gresit? Nu! Clar nu! Desi ma invinovatesc numai pe mine, toti din jurul meu imi spun. Nu mai gandi asa ca te distrugi si te minti singur. Intr-o relatie de calitatea celei pe care ati avut-o voi, ambii gresesc in mod egal. Nu exista ca numai unu a gresit. Si pasivitatea celuilalt e o forma de complicitate. De asta zic, nu imi spune ca tu suferi. Tu ai in mana toate cheile de la toate usile catre mine. De ce suferi? Eu sunt pe fundul unui ocean si am o bila legata de picior.

      „Ne iubim, ne dorim unul pe celălalt, dar eu am început să stau pe loc şi să mă uit la timpul care trece pe lângă mine, e un timp dureros, trece lovind.” Asta e tipic tie. Neincrederea nefondata in mine. Din secunda in care te-am sarutat intaia oara, pana in secunda in care tu citesti aceste randuri, eu te-am considerat deja sotia mea. Orice am facut, chiar si greselile, le-am facut tocmai gandindu-ma ca esti sotia mea. Chiar daca nu exista un act intre noi. Actul e degeaba, daca inima nu gandeste asa. Cum poti sa spui ca „timpul trece lovind”? Eu te vad in viata mea pentru tot restul vietii… A fost o jumatate de an grea, insa mai aveam un hop. Si puteam fi doar noi pentru tot restul vietii. Nu e vina mea, ca tu nu ai avut incredere in mine, cat am avut eu in tine.

      „Trebuie să luăm în serios şi ideea ca poate ,,suflete pereche” am fost numai în minţile noastre.” Wow! Asta chiar m-a durut! Ca sa intelegi cat de tare, o sa iti generez in minte o imagine. Este cea mai puternica imagine pe care eu o am despre durere. Ia o lama. Dintr-aia de ras. Apoi cand eu dorm, taie-ma in dreptul inimii. Insista pana ajungi la ea. Suna sadic nu? Nu, nu am probleme cu mintea. Nu sunt bolnav. Am doar „cuvintele” la mine. Sper ca am reusit sa te fac sa iti imaginez durerea ce o simt acum.

      „Ştiu că nici ţie nu îţi este bine şi câteodată mă gândesc cu regret la momentele prin care treci şi tu, dar nu pot ignora faptul că singur te-ai adus în direcţia asta.” Nu, nu m-am dus singur. Luni m-am tot gandit si am crezut ca tine. Ca da, doar eu sunt de vina. Ca singur mi-am facut asta. Insa acum am realizat intr-un final. Tu m-ai lasat. Am o amintire. Intr-un moment cand eram suparati, ai venit, ti-ai trecut degetele prin parul meu, m-ai tras spre tine si m-ai sarutat adanc. Si mi-ai soptit la ureche: „Te iubesc, o sa fie bine!”. In secunda unu m-am topit tot si toata supararea si durerea din sufletul meu s-a risipit. Iti amintesti de momentul asta? Nici eu… pentru ca in ultima jumatate de an, nu a existat.

      „Nu, nu a apărut cineva, dacă asta te întrebi, chiar dacă există o persoană care pare ok.” Da stiu ca exista o persoana care pare ok. Stiu ca vrei sa il testezi bine inainte de a trage concluzia ca este ACEA persoana. Si mai stiu ceea ce tu nu vrei sa recunosti. Il compari cu mine si daca va fi mai bun il vei alege pe el. 😉 Da e normal. E o gandire extraordinar de corecta. Pentru tine! Jos palaria! Insa sa iti spun ceva. Eu niciodata din momentul in care am fost cu tine nu te-am comparat cu alta. Nici macar acum. Desi ti-am spus-o de atatea ori. E plin Pamantul de Eva mai bune ca tine. Si de Adami mai buni ca mine. Insa eu iubesc o singura Eva si niciodata nu o sa o pot compara cu alta. Sau poate ca suboconstientul o compara. Nu vreau sa mint. Insa inima te alege mereu pe tine, chiar daca iesi in inferioritate. INTOTDEAUNA. Asta e diferenta intre noi. Eu am fost prea ocupat sa cladesc fundatia viitoarei familii, tu ne-mai-suportand asteptarea, m-ai analizat. Recent, analiza s-a dezvoltat prin comparatie cu altii. Fiecare cu grijile lui. Eu am ramas cu grija mea, de unde fac bani sa ridic si zidurile casei, tu ai ramas cu grija ta… care barbat e mai bun ca mine. Ce cauti, aia gasesti!

      „Am uitat cum e să fiu puternică şi mă grăbesc să îmi amintesc.” Vrei sa spui, am uitat cum m-ai ajutat tu sa redevin puternica si vreau sa imi amintesc cu e sa ma faca altul. E o formulare mult mai corecta. Nu vreau sa spun ca inainte sa ma cunosti pe mine nu ai avut momente in care ai fost puternica singura, insa din momentul in care m-ai cunoscut chiar te-am sustinut si ti-am fost aproape.

      Reply
      • E 16th noiembrie 2015 at 17:20

        Scuzati, am gresit articolul. Va rog sa stergeti dvs comentariul de aici. L-am copiat acolo unde ii era destinatia! Va multumesc!

        Reply

    Leave a Reply