Totul se plăteşte mai devreme sau mai târziu. Încearcă să trăieşti astfel încât să ai tot timpul de primit, nu de achitat… V-aţi gândit la bani? Eu m-am referit la iubire!

                                      Totul se plăteşte mai devreme sau mai târziu. Încearcă să trăieşti astfel încât să ai tot timpul de primit, nu de achitat… V-aţi gândit la bani? Eu m-am referit la iubire!

                                      E drept că uneori avem impresia că viaţa e nedreaptă, dar dacă am privi mai atent, am observa că neajunsurile de undeva se compensează pe alt plan sau că mai devreme sau mai târziu după nedreptate ni se face dreptate. Ar trebui să fim conştienţi că în viaţă toate datoriile se plătesc, nu rămâne nimic neachitat. Viaţa e dreaptă într-un mod nedrept.

                                       Încearcă să trăieşti astfel încât să ai tot timpul de primit, nu de achitat… Va avea cineva grijă să echilibreze totul.  V-aţi gândit la bani? Eu m-am referit la iubire! În general nu e nimeni dator să ofere iubire, nu e nimeni dator să aibă sentimente faţă de altcineva. Dar ne îndatorăm singuri acceptând, cerând, vrând iubire fără să fim dispuşi să dăm nimic înapoi. Atunci când ceri ceva fără ai bunul-semţ de a oferi înapoi, rămâi dator faţă de acea persoană, iar datoriile în iubire se plătesc greu pentru că lasă răni adânci. Nu mi se pare corect ca unii să iubească aşa cum se pricep mai bine, iar alţii doar să se bucure şi să ofere înapoi… Nimic…

                                      Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că cel mai bine este să oferim fără să ne mai gândim la faptul că celălalt se poate zgârci sau că poate fi indiferent. Ar însemna să iubim cu frică şi am reduce instantaneu intensitatea sentimentelor. La ce ar mai fi bune ele dacă am refuza să le trăim la adevărata lor intensitate? Prefer să îmi fie alţii datori cu iubire decât să am eu datorii de achitat pentru că ştiu că mai devreme sau mai târziu, dar în orice caz cândva, ele se vor încheia şi voi primi tot ceea ce merit de la viaţă. Veţi putea spune că sunt prea optimistă sau prea visătoare, dar eu vă voi spune doar că sunt realistă. Şi mă puteţi crede sau nu.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply