,,Toate titlurile bune au fost date”- Silviu Iliuţă- O carte care ar putea avea 1000 de titluri şi totuşi nu are niciunul pentru că toate au fost date.

Am început zilele trecute să citesc o carte şi asta pentru că titlul, dacă îl pot numi aşa, mi s-a părut foarte interesant. ,,Toate titlurile bune au fost date” a lui Silviu Iliuţă. Pot fi acuzată că judec o carte după titlu sau după copertă, dar cine nu face asta? Problema omului chiar e una de proporţii şi îl înţeleg, mie aproape mi-a luat mai mult să găsesc un titlu potrivit decât să scriu cartea şi vorbesc foarte serios. Toate titlurile bune chiar au fost date, mai puţin ale noastre, dar nu asta contează.

Depăşind problema titlului, conţinutul mi se pare foarte interesant. Nu prea îmi stă în fire să recomand cărţi pentru că eu nu citesc ceva ce place oricui de obicei şi nu prea mă simt comod să-i spun cuiva ,,Citeşte asta pentru că mie mi-a plăcut”. Dar asta e o carte pe care o recomand. E imposibil să nu-ţi placă şi subliniez cuvântul IMPOSIBIL. Are romantism, dramă, umor, sex, are ceva cam pentru toată lumea.

La primul capitol am plâns, iar la al doilea am izbugnit în hohote. M-a trecut de la o stare la alta fără să îmi lase timp să îmi dau seama ce se întâmplă cu mine. După sentimentele de milă, revoltă, părere de rău, tristeţe, chiar după lacrimile provocate de ceva ce am să vă dezvălui doar pe jumătate, m-am trezit în următorul capitol râzând în hohote. Şi da, mai erau oameni în jur. Şi da, li s-a părut ciudat.

De la:

,,-Bine că a plecat băiatu’ ăla din centrală, spune Relu cu scârbă. Îmi era frică de el şi mirosea urât. Puţea ca un sconcs!
M-am uitat la el şi am simţit cum mi se încleştează pumnii şi dinţii.

Un val de furie m-a cuprins şi aş fi vrut să urlu la el: „Tom  era cel mai tare prieten, cu multă imaginaţie, amuzant şi, mai presus de toate , cu suflet bun. Nu  ca tine!”

Dar am fost laş. Nu am fost în stare să scot un singur cuvânt în apărarea prietenului meu.

Mă trimite în următorul capitol la:

,,M-am concentrat din răsputeri, m-am înroşit ca gărgăriţa şi am strâns puternic din pumni. Mi-am adunat toate amintirile cu sucuri gazoase, Cico de mure şi Brifcor, băute în ultimele zile. Am răscolit prin toate amintirile cu fasole cu cârnaţi, fructe combinate cu lapte şi porumb fiert şi te miri ce. Le-am luat şi le-am concentrat într-un maaaaare… pârţ.

Îmi cer scuze celor sensibili.

Faţa ei zâmbeşte toată, pot să jur că îi văd zâmbetul filmat cu încetinitorul. Apoi… clipitul. Linsul buzelor…

Pare tare mândră de mine. Iar eu… şi mai şi! Sunt omul care a reuşit să dea un pârţ ca să vină lângă ea! Pârţâitorul?

Aşteptare… secunde bune… Doar aşteptare.

După atâta efort, nicio babă nu se dă la o parte! Mirosul nu a răzbătut prin mirosul de tămâie şi vin.

Cel mai puternic învinge întotdeauna, iar pârţul meu era cel slab! Ce dezamăgire!

Trebuia să fac ceva, fata preotului îmi zâmbea acum cu toată gura şi din toate gropiţele.”

Îmi cer şi eu iertare de la cei mai sensibili, dar întreaga poveste e foarte amuzantă şi… romantică. Da, e romantică. Toate astea erau pentru ea, deci eu îi dau omului o bilă albă.

Aş mai da câteva secvenţe, dar vă las pe voi să le descoperiţi. Cartea e o întreagă avalanşă de emoţii care te lovesc ba în cap, ba în suflet.

Şi nu mă pot abţine să nu vă spun că totuşi cartea este despre el şi desprea ea. Pe lângă tristeţe, umor, lecţii de viaţă şi profunzime spirituală, veţi descoperi şi o poveste frumoasă de dragoste care îndulceşte totul, dar care, pe lângă asta, ne oferă câteva lecţii frumoase.

Mie ,,Toate titlurile bune au fost date” mi-a plăcut foarte mult, e una dintre acele cărţi care mi-au legat mâinile de ea. M-am gândit şi eu la un titlu, aşa cum m-a îndemnat autorul în finalul cărţii, dar nu am reuşi să găsesc unul potrivit. Cartea are prea multe ca să poţi cuprinde totul în doar câteva cuvinte. Totuşi poate reuşiţi voi să găsiţi un titlu mai inspirat şi să îi rezolvăm omului problema.

În caz că vi s-a părut interesant, cartea o găsiţi aici: https://bookzone.ro/produs/toate-titlurile-bune-au-fost-date-silviu-iliuta/

Aştept şi părerile voastre 😀

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts