,,Ţineţi aproape oamenii care vă iubesc, cândva se vor sătura să vă ierte!”

                                              ,,Uneori, când viaţa îţi oferă ce îţi doreşti, îţi dai seama că nu acel lucru e ceea ce-ţi doreşti cu adevărat. L-am avut. Am avut bărbatul pe care mi l-am dorit: frumos, talentat, manierat, nici prea cuminte, dar nici prea obraznic. L-am luat din nimic şi în nimic m-a găsit şi el. Ne-am completat reciproc şi ne-am maturizat unul pe altul. Sau mai mult el pe mine. Eram răutăcioasă, recalcitrantă şi indiferentă la ceea ce-mi transmitea. Mă iubea. Sau cel putin aşa cred, că m-a iubit. Nu ştiam ce simt pentru el, nu mi-a păsat de sentimentele lui şi l-am înşelat recunoscându-i şi cerându-i plângând să mă ierte. N-am ştiut cât de mult l-a durut până acum o lună. I-a rămas o cicatrice atât de mare din cauza căreia, chinuindu-mă să o pansez, m-am îndrăgostit cu adevărat de el. Era omul meu. Era acolo oricând aveam nevoie de el, sărutul lui era cel mai dulce, atingerea lui, cea mai fină şi somnul în braţele lui, cel mai odihnitor… Până când şi-a dat seama că vrea altceva şi a plecat 3 luni la mare. Nu mi-a păsat, din nou, fiind ipocrită şi totuşi îndrăgostită de el, l-am înşelat. Simţeam că o va face şi el, dar speram să nu. Privind valurile mării lovindu-se de nisipul cald şi-a dat seama că nu mă mai iubeşte, că nu mai sunt ceea ce îşi doreste el. Şi-a căutat alinarea în braţele alteia, de fapt între picioarele altor femei şi şi-a dat seama că poate trăi fără mine. Acasă îl aşteptam infidelă, dar vinovată pentru ceea ce îi făceam. Relaţia s-a încheiat când ne-am dat seama că nu mai e ce-a fost. Am aflat că m-a înşelat. Nu mi-a recunoscut. Nu ştiu ce m-a durut mai tare, faptul că m-a înşelat cu toate că spunea că nu o va face pentru că „el nu e ca mine” sau faptul că nu a avut bărbăţia să mă privească în ochi şi să-mi spună ” mă despart de tine pentru că ţi-am fosf infidel şi nu pot să te mint”. Încă mă doare. Uneori nu, alteori enorm. Îl văd în braţele altora zilnic şi, cu toate că mă alin şi eu în braţele altora, nu-s ca ale lui. Mi-e dor de el. De tot. Mă învinovăţesc, deşi ştiu că nu e numai vina mea. Fiecare e vinovat de ceva. Nu ştiu dacă l-aş ierta şi dacă l-aş mai accepta în viaţa mea, dar ştiu că uneori am nevoie de el. El nu are de mine…

                                              Vă spun din suflet, nu vă bateţi joc de oameni, roata se întoarce cu o forţă mai mare. La mine s-a întors şi m-a lovit rău. Mi-a rupt inima. De 2 luni mă chinui s-o pansez, tot sângerează. Se apropie ziua în care am fi făcut 2 ani. Probabil atunci voi rupe coaja pe care a făcut-o rana şi mă voi culca în propria-mi durere. El nu. Dar ce a contat daca „şi ea m-a inselat”? Ţineţi aproape oamenii care vă iubesc, cândva se vor sătura să vă ierte.”

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply