Te aştept !

                  ,,Te aştept de ceva vreme. Am deschis larg braţele şi aştept să vii să te cuprind şi să te strâng tare. Vreau să te îmbrăţişez şi să nu îţi mai dau niciodată drumul. Ştii cât de mult te iubesc şi cât de dor îmi poate fi de tine, dar ştii şi că nu mi-e întotdeauna uşor s-o recunosc. Nu sunt acel om minunat pe care îl vezi în mine. Sunt doar un om. N-am nimic special, dar te iubesc şi cred că asta mă face să fiu minunată în ochii tăi. Vreau să ştii că încă te aştept.”

                   Nu, nu, nu şi nu. Draga mea, n-o să poţi niciodată să-i trimiţi un astfel de mesaj. Eşti conştientă că nu poţi. Tu nu-i poţi vorbi aşa decât atunci când îl ai în faţă. Mai încearcă. Ştiu că poţi scrie ceva mai bun.

                 ,,Te aştept de ceva vreme aşa cum obişnuiai şi tu să mă aştepţi mereu şi în loc să te superi când întârziam prea mult, îmi prindeai vârful nasului între două degete ca unui copil şi îmi spuneai ,,Noi bărbaţii probabil n-am avea ce să facem dacă nu ne-am petrece mare parte din timp aşteptând după voi. Fără voi ne-ar ajunge treizeci de ani ca să realizăm tot ce realizăm în prezenţa voastră în şaptezeci. Nu te bosumfla că nu spun nimic cu răutate. Prefer să trăiesc şaptezeci de ani şi să aştept după tine decât să treiesc treizeci, dar să nu am parte de aşteptarea asta dulce.” Dar aşteptarea mea e amară, însă încă te aştept.”

 

large (42)

                  Scumpo, crezi că amintirile frumoase îi vor grăbi paşii înapoi? Nu. S-o luăm de la început. Trebuie să reuşeşti ceva bun în cele din urmă.

                 ,,Te aştept, ştiai? Nu, nu aveai de unde să ştii. E neplăcut să aştepţi…mai ales când nu ştii cât trebuie să aştepţi, dar e şi oarecum amuzant. Eu am urât întotdeauna să aştept, iar acum fac exact asta. Te aştept pe tine şi trebuie să am răbdare. Aş putea să renunţ, dar ceva nu mă lasă, aşa că te aştept… Încă te aştept.”

                Aştept, aştept şi iar aştept. A înţeles. Îl aştepţi. Şi?

               Şi m-am săturat să scriu mesaje pe care nu le voi putea trimite niciodată. Nicio femeie nu cred că le-ar trimite. Ar aştepta în linişte până când ar considera că a devenit inutil.

              Atunci îmi munceam mintea cu astfel de mesaje netrimise, iar acum mă amuz copios pe seama lor. Mă certam constant cu mine din cauza lor, iar criticile erau destul de aspre. Parcă îmi dispărea toată maturitatea, dar aşa se întâmplă când îţi ia dragostea minţile. Oare sunt singura care compunea mesaje doar de dragul de ale compune?

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply