Suntem răniți amândoi… De aceleași cuvinte, aceleași îndoieli și aceleași fapte făcute sau nefăcute. Suntem răniți amândoi și purtăm în suflete cicatricile unei iubiri care nu va mai fi niciodată. Dar care a fost… Of și câte amintiri a lăsat în urma ei… Ce doruri…

                            Retrăim aceleași momente trăite în doi, dar în case diferite. Ne amintim aceleași cuvinte pe care nu am știut să le spunem sau să le ascultăm. Și ne dor toate… Naivitatea, inocența, speranțele, planurile și mai ales sufletele. Îmi place să cred că am rămas cu aceleași clipe frumoase și că vom uita cândva cât ne doare acum. Dar la final adesea nu rămâne nimic frumos, rămân doar amintirile urâte, părerile de rău și reproșurile. 

                            Tu ai fost surd la tot ce nu am putut să îți spun prin cuvinte și uneori orb la toate dovezile subtile pe care ți le-am dat. Iar eu am fost naivă și copilă când tu m-ai vrut femeie în acel mod în care nu am să pot niciodată să fiu. Și ne vom ține minte pentru că nu am putut să ne ținem în brațe. 

                            Suntem răniți amândoi… De aceleași cuvinte, aceleași îndoieli și aceleași fapte făcute sau nefăcute. Suntem răniți amândoi și purtăm în suflete cicatricile unei iubiri care nu va mai fi niciodată. Dar care a fost… Of și câte amintiri a lăsat în urma ei… Ce doruri…

                            Și câte lacrimi. 

                            Dar s-a pus praful peste noi cei care am fost. Cei care s-au iubit. Ne-am încuiat într-o cameră a cărei cheie s-a pierdut prin râuri de certuri și inconveniente. Suntem cu totul alții acum, nu mai luptăm, nu ne mai certăm, nu ne mai reproșăm nimic… Dar nici nu ne mai iubim. Și cred că asta e cel mai trist. 

                            Dar suntem răniți amândoi. Iar asta e și bine și rău. Poate ne vom da seama într-o zi cum ar fi fost mai frumos. Unde am greșit. Unde a fost cum trebuia să fie. Poate ne vom da seama într-o zi că am avut ce să învățăm și că ne-am maturizat împreună. Nu atât cât ar fi trebuit… Dar măcar puțin. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts