Suntem nevoiți să învățăm să iertăm… Și nu ar fi asta o problemă pentru că e omenește să greșești. Doar că, din păcate, prea mulți sunt cei care nu se rezumă la o singură greșeală. Mulți preferă să le repete de câteva ori. Deci cât să ierți?

                           Mulți dintre noi ne confruntăm cu aceeași problemă. Când să renunțăm? Când să ne dăm bătuți și să spunem că într-adevăr nu mai putem ierta, nu mai putem aștepta, nu mai putem înțelege de ce se repetă mereu și mereu aceleași greșeli. Și adevărul e că nu îți poate spune nimeni când. Nu poți învăța de nicăieri, trebuie să înveți trăind pe propria piele și frământându-ți propriul suflet. Altfel nu se poate. Pur și simplu nu se poate să îți spună altcineva cum să simți și cum să faci dacă nu simți. 

                           Suntem nevoiți să învățăm să iertăm… Și nu ar fi asta o problemă pentru că e omenește să greșești. Doar că, din păcate, prea mulți sunt cei care nu se rezumă la o singură greșeală. Mulți preferă să le repete de câteva ori. Deci cât să ierți? 

                           Atât cât te lasă sufletul, probabil. Până când obosești să ierți. Până când obosești să auzi aceleași scuze și aceleași promisiuni, aceleași declarații deșarte, aceleași rugăciuni fierbinți. Până când sufletului tău îi va fi mai ușor să plece decât să ierte. Cred că atunci e cel mai potrivit moment. Probabil doar atunci poți pleca cu inima împăcată că nu ai renunțat prea ușor și că ai făcut tot ce se putea face. 

                           O să știi când e momentul că închei ceva, o etapă din viață, un capitol, o relație sau orice altceva. Pentru că sufletul tău va dori cu ardoare să meargă pe o altă cale, alături de alți oameni și alte promisiuni, alături de alte potențiale amintiri. 

                           Dar până atunci, ne rămâne decât să iertăm. Atât cât putem. Pentru că suntem oameni și la un moment dat vom avea nevoie să fim iertați la rândul nostru. Doar că ar trebui să învățăm să nu greșim la nesfârșit. 

 

 

 

Foto: Allef Vinicius

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts