Sunt un paradox.

                          Sunt un paradox. Vreau să fiu fericită, dar nu pot renunța la lucrurile sau la oamenii care mă întristează. Muncesc pentru un viitor mai bun, dar trăiesc adesea în trecut. Spun că sunt bine, dar nu sunt. Sunt pretențioasă și totuși mă îndrăgostesc ușor. Analizez totul prea mult, sunt prea concisă, prea calculată, dar mi-o ia inima razna și mă dă peste cap atât de ușor. Spun că nu îmi mai pasă, dar îmi pasă cu fiecare secundă mai mult. Spun că nu mi-e dor și vreau să nu-mi fie, dar îmi e. Sunt atâta de creativă, am o imaginație atât de bogată, dar am lăsat oameni fără culoare să mă rănească. Sunt mereu nemulțumită de mine însămi, dar iubesc cine sunt. Mi-e teamă de noile începuturi, dar sunt ambițioasă și curioasă. Vreau să fiu iubită și să primesc atenție, dar le resping atunci când mi se oferă. 

                          Nu vreau să mă mai las folosită de oamenii din jurul meu și cu toate astea nu pot spune ,,Nu”. Nu vreau să mă schimb pentru a le fi celorlalți pe plac, dar o fac pentru că nu mă cred niciodată de ajuns de bună pentru a fi iubită. Nu îmi place să renunț pentru că sunt o fire încăpățânată și cu toate astea o fac cu mare ușurință dacă simt că locul meu nu mai e lângă anumite persoane sau dacă îmi dau seama că nu mai ajung nicăieri. Sunt timidă și îndrăzneață. Leneșă și totuși capabilă să mut munții cu ambiția mea. Sunt nehotărâtă de atâtea ori și totuși atât de sigură pe mine când trebuie. Sunt bună și rea. Dulce și amară. Drăgăstoasă și rece. 

                          Sunt complicată, o contradicție. Sunt femeie. Și de multe ori nici măcar eu nu mă înțeleg. Dar asta nu e ceva rău. De ce ar fi? 

Foto: Valentin Lacoste

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts