Sunt pereți pe care nu-i poți numi acasă. Sunt persoane pe care nu le poți numi oameni. Sunt relații pe care nu le poți numi și povești de dragoste. Dar mai sunt și oameni pe care, dacă îi ai alături, oriunde ai fi, ești acasă. Mai sunt și oameni pentru care omenia nu e doar un cuvânt. Și mai sunt încă relații pentru care cuvântul iubire nu descrie decât o mică parte din sentimentele care cresc și prind rădăcini. 

                  Câteodată nu avem norocul de a găsi oamenii potriviți nouă din prima. Trebuie să ne frământăm sufletele și să ne șlefuim sentimentele, trebuie să ajungem să înțelegem ce vrem cu adevărat pentru că, uneori, ce credem că ne este necesar nu este și ceea ce ne aduce fericire.

                  Viața nu e roz și nu există întotdeauna o stea norocoasă care să facă lumină și să te călăuzească. De cele mai multe ori, viața e suma luminilor și a umbrelor în care trăim, e o pânză goală pe care trasăm tușe groase, stângace și naive în toate culorile pe care le avem lângă noi. 

                  Improvizăm. Pentru că altceva nu avem ce să facem. Pentru că nu ne-a dat nimeni un manual după care să trăim. Și e probabil cel mai minunat și mai riscat lucru care ni se putea întâmpla. Suntem suma alegerilor pe care le-am făcut. Ele toate ne definesc, dar luate separat nu au puterea de a face asta. 

                  Și e important să învățăm să alegem. Ce să alegem. Pe cine. Nu toți oamenii sunt o binecuvântare. Câteodată alergăm spre îmbrățișări nepotrivite și altădată fugim de atingeri minunat de sincere doar pentru că nu vin ambalate așa cum am sperat. 

                  Uneori avem nevoie de noroc, alteori doar de intuiție, însă e bine să ne dăm seama că nimic nu e ce pare a fi și că prejudecățile sau unele idei fixe cu care pornim la drum nu fac decât să ne țină pe loc. 

                  Sunt pereți pe care nu-i poți numi acasă. Sunt persoane pe care nu le poți numi oameni. Sunt relații pe care nu le poți numi și povești de dragoste. Dar mai sunt și oameni pe care, dacă îi ai alături, oriunde ai fi, ești acasă. Mai sunt și oameni pentru care omenia nu e doar un cuvânt. Și mai sunt încă relații pentru care cuvântul iubire nu descrie decât o mică parte din sentimentele care cresc și prind rădăcini. 

                  Nimic nu e ce pare a fi. Nici oameni nu sunt. Ai grijă cui îi dai sufletul tău. 

Foto: JR Korpa

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply