Sunt o femeie îngrozitoare pentru că cer iubire necondiționată și libertatea de a rămâne eu însămi. 

                         Mi se pare că am ajuns să trăim unii de pe urma altora. Oricând putem. În orice împrejurare. Chiar și în iubire. Iar când îți faci în sfârșit curaj să ceri ce ți se cuvine și vezi că celălalt nu se îndură să îți ofere, îți dai seama în ce lume egoistă trăim. 

                         Mi-a spus cineva că atunci când iubești, iubești și punct. Iubești pentru că așa simți, pentru că asta simți că trebuie să faci, pentru că asta îți aduce fericire. Iubești fără să aștepți ceva la schimb. Dar eu îndrăznesc să întreb: Cât poți iubi un om care nu îți oferă motive să o faci? Cât poți să iubești fără să primești un răspuns? Cât poți să mergi singur printr-o prăpastie care nu te va conduce niciodată la celălalt? Cât?

                         Eu cred că iubirea care rămâne fără răspuns te epuizează. Poate că dragostea nu e un târg, nu e un schimb și nici un compromis. Dar sunt aproape sigură că nimeni nu poate iubi la nesfârșit fără să primească înapoi măcar o fărâmă din cât a oferit. Să vezi că merită. Să vezi că ești apreciat. Să știi că nu e totul degeaba și că prezența ta contează. 

                         Poate că am așteptat prea mult să mi se ofere ce meritam și am dat până am obosit oamenilor pe care îi iubeam. Dar nu mai pot face asta. Mă aflu într-o perioadă a vieții în care efectiv vreau să primesc ce știu că merit. Vreau să îmi fie și mie ceilalți tot ce le sunt eu. Și vreau iubire. Pentru că am obosit doar să o ofer. 

                         Îmi poți spune că nu știu să iubesc sau că nu am înțeles despre ce e vorba. Eu știu că e vorba despre reciprocitate. În rest, mă poți contrazice. Poți spune că sunt un rău sau egoist. Poți spune că cer prea multe. Poți spune orice. Mă poți numi îngrozitoare, pentru că sunt. Sunt o femeie îngrozitoare pentru că cer iubire necondiționată și libertatea de a rămâne eu însămi. Pentru că nu mi-e teamă să cer ce e al meu. 

Foto: Alexander Krivitskiy

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts