Sunt o femeie bună la a fi bună, dar foarte rea la a fi rea!

                                    Îmi permit câteodată să fiu rea, nu să fac rău pentru că nu mă lasă sufletul, doar să fiu rea, să mă gândesc la lucruri nu prea plăcute despre oamenii din jur. Şi dacă-mi permit, ce? Am voie, ar trebui să am voie din moment ce mie mi se face rău cu atâta uşurinţă. Când îmi permit să fiu rea parcă mă aranjez, îmi iau tocurile cele mai înalte ca să privesc de sus şi ca să-mi pese cât mai puţin. Vreau să calc în picioare sufletele goale care mi-au înfipt cuţite în suflet. Vreau să fiu un dezastru frumos, să fiu uraganul dulce din viaţa celor care m-au distrus. Vreau să le pară rău că m-au rănit şi totuşi să nu mă urască pentru faptul că i-am rănit la rândul meu.

                                    Aş avea determinarea şi curajul necesare pentru a încărca un pistol în faţa sufletului unui om, dar n-aş avea tăria să-l descarc pentru că, în fond, nu sunt un om rău. Şi atunci mă descalţ de tocurile pe care parcă le simţisem cum se înfig în moliciunea sufletului celuilalt şi mă cert pentru tot. Mă căiesc, îmi spun că eu nu sunt ca cei care m-au rănit pe mine, îmi spun că n-are rost să răspunzi la rău tot cu rău pentru că astfel ne-am mânca unii pe alţii de vii, n-am putea fi fericiţi şi n-ar mai exista oameni buni, doar răzbunători fără minte care nu ştiu ce înseamnă iubirea sau compasiunea. 

                                    Sunt o femeie bună la a fi bună, dar foarte rea la a fi rea! Îmi permit să fiu rea, dar sunt o femeie bună pe care o rănesc mulţi şi care poate a rănit şi ea câţiva oameni la viaţa ei fără să vrea, cu siguranţă fără să vrea. Sunt o femeie care n-a făcut niciodată rău cu intenţie pentru că sunt o femeie bună la a fi bună, dar foarte rea la a fi rea!

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply