Sunt lecții pe care nu vrem să le știm, dar pe care le învățăm trăindu-le. Sunt sentimente pe care nu vrem să le trăim, dar pe care le trezesc alții în noi. Și sunt oameni fără de care nu credem că vom putea trăi, dar care, cu toate astea, pleacă și ne învață să fim fericiți, chiar dacă au plecat.

                             Sunt lecții pe care nu vrem să le știm, dar pe care le învățăm trăindu-le. Iar la final ne dăm seama că aveam nevoie de ele. Pentru a aprecia mai mult oamenii din viețile noapte. Pentru a pune mai mult preț pe sentimentele pe care ei ni le oferă. Pentru a deveni oameni mai buni. Sunt lecții care ne vor durea și vor cântări mult, dar sunt importante pentru că ne ajută să ne maturizăm și să privim viața cu alți ochi. Ne obligă să ne dăm seama că trăim o singură dată și că trebuie să avem grijă cum și alături de cine. 

                             Sunt sentimente pe care nu vrem să le trăim, dar pe care le trezesc alții în noi. Gelozie. Ură. Neîncredere. Teamă. Dezamăgire. Toate astea ne aduc uneori la disperare, ne fac să ne simțim singuri și nesiguri pe noi înșine. Toate astea ne determină să ne întrebăm uneori dacă facem ceva greșit și dacă oferim destul. Dar nu e vina noastră mereu. Uneori e și vina celorlalți… Poate mai mult decât uneori. 

                             Și sunt oameni fără de care nu credem că vom putea trăi, dar care, cu toate astea, pleacă și ne învață să fim fericiți, chiar dacă au plecat. Aceasta e una dintre cele mai dure lecții pe care le primim de la viață, să învățăm să trăim fără de cei alături de care ne construisem toate planurile pentru viitor. La început e greu, la fel de greu ca dacă ai vrea să înveți să mergi din nou. Te ridici cu greutate, șchioapeți și te temi că ai să cazi pentru că te obișnuisei să fie mereu cineva lângă tine care să te susțină și să tă prindă în caz de ceva. Te obișnuisei să fie cineva puternic pentru tine atunci când oboseai prea tare. Dar viața merge înainte cu sau fără oamenii pe care i-am iubit, indiferent cât i-am iubit. Iar noi trebuie să mergem cu ea. Și cu timpul ne trece durerea, se duce și dorul. Învățăm să fim fericiți de unii singuri și ne dăm seama că trebuie să fim gata să primim fericirea atunci când ne caută. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts