Ştii… Eu nu mă tem singurătate!

                                 Nu mă tem de singurătate. Nu mă mai tem cam de nimic din ce mi-ar putea face oamenii din jur, oamenii la care ţin cel mai mult. În general aceia te lovesc cel mai tare în suflet pentru că ei îţi ştiu toate punctele slabe, toate slăbiciunile, toate fricile şi temerile nespuse. Dar nu mă mai tem de nimic. Nici de indiferenţa lor rece care, până acum puţin timp, îmi îngheţa sufletul şi îmi lăsa fiori reci pe spate, dar mai ales în piept. Nici de loviturile grele pentru suflet nu mă mai tem pentru că am învăţat să mă ridic după fiecare căzătură, am învăţat să mă vindec după fiecare lovitură… Am învăţat să am mai multă încredere în mine decât în cei din jurul meu pentru că aproape întotdeauna ceilalţi aleg să plece… Şi tocmai de asta nu mă mai tem nici de singurătate… 

                                 Nu mă mai tem de singurătate, chiar dacă e cea mai grea povară pentru suflet. Uneori poate fi cel mai bun medicament, cel mai pun pansament, poate fi singura modalitate prin care te poţi regăsi pe tine însăţi… Nu are rost să te temi de singurătate. Trebuie doar să îi dai timp sufletului să se obişnuiască cu ideea că trebuie să se descurce singur, la fel ca întotdeauna, doar că de această dată nu mai poate spera că îl va ajuta cineva. Unori chiar avem nevoie să fim singuri, să ne odihnim, să ne regăsim, să ne ascultăm şi să ne înţelegem. Avem nevoie să ne descoperim sufletul şi să îl privim gol în oglindă, chiar dacă e urâţit de loviturile grele ale celor pe care cândva i-am iubit cel mai mult. Avem nevoie să conştientizăm că e normal să ne doară, că e normal să plângem, să suspinăm şi să oftăm… Avem nevoie să înţelegem că uneori e foarte bine să fim singuri. Avem nevoie să nu ne mai temem de durerea sufletului. Într-un final va trece la fel cum a venit şi în urmă nu va lăsa un suflet urât, ci unul mult mai frumos. 

                                 Ştii… Eu nu mă tem singurătate! 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts