Singurii oameni care rămân sunt cei care te iubesc cu adevărat.

                     Oamenii din viețile noastre nu sunt eterni decât în măsura în care îi păstrăm în suflete pentru tot restul vieții. Există astfel de oameni, iar prezența și amintirea lor ne fac să ne dorim să fim mai buni. Și ne schimbăm în bine. Și suntem mai fericiți așa. 

                     În rest, cu toții pleacă mai devreme sau mai târziu. Rămân doar pentru puțin timp. Altora noi le rămâne puțin. Luăm ce avem de luat. Oferim ce avem de oferit. Învățăm sau punem în aplicare lecții mai vechi. Apoi așteptăm alți oameni alături de care să facem același lucru. Așteptăm alte lecții, alte amintiri, alte regrete, poate.

                     Aproape toți oamenii pleacă. Sunt atât de puțini aceia care chiar rămân, indiferent ce s-ar întâmpla. Singurii oameni care rămân sunt cei care te iubesc cu adevărat, cei care pot trece peste defecte și greșeli, cei care te roagă la rândul lor câteodată să îi ierți, cei care văd dincolo de ce spui și ce faci. Sunt acei oameni care simt fără să le spui o vorbă și care nu au nevoie de rugăminți pentru a-ți oferi ce au ei mai bun, de la timp la sfaturi și ajutor. 

                     Pe ceilalți îi îndepărtează timpul, se îndepărtează singuri, își găsesc alți oameni alături de care să trăiască și pe care, poate, să îi iubească suficient de mult cât să le rămână alături. 

                     Nu ar trebui să punem la suflet părăsirile celorlalți având în vedere faptul că vom fi părăsiți adesea de către oameni pe care îi credeam eterni. Dar o facem. Și ne doare. 

                     Însă îi vom întâlni, cu siguranță pe aceia care să șteargă durerea cu buretele și să ne facă să uităm că au fost oameni care ne-au părăsit, deși le-am fost cât am putut de… buni. 

Foto: Dev Asangbam

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts