Singurătatea e bună uneori. Sunt momente în care ai nevoie doar de tine și nu vrei pe nimeni prin preajmă. Vrei liniște ca să-ți fie liniște în suflet. Nu vrei să atingi și să te lași atinsă, nu vrei să vezi sau să auzi și… nu vrei să simți nimic. Ai nevoie să fii doar tu cu tine ca să îți poți pune ordine în gânduri, în doruri, să faci curat printre oameni… Și să plângi. Să plângi fără să te temi că te vor vedea, că te vor judeca sau că nu te vor înțelege.

                          E ciudat cum fugim atât de mult de unele lucruri, de unii oameni și totuși ajungem să îmbrățișăm, să avem nevoie ca aceste lucruri și acești oameni să facă parte din viețile noastre. E ciudat cum viața ne poartă pașii acolo unde trebuie, când trebuie, deși nouă ni se pare absurd și deloc corect, uneori. 

                          Și fugim atât de mult de singurătate, căutăm atâtea căi și atâtea modalități de a o umple, de a o completa, de parcă ar fi un gol ce trebuie astupat, când de fapt avem să ne dăm seama că ea ne ajută uneori să umplem acele goluri pe care le-am căpătat cu timpul în suflete. 

                          Singurătatea e bună uneori. Sunt momente în care ai nevoie doar de tine și nu vrei pe nimeni prin preajmă. Vrei liniște ca să-ți fie liniște în suflet. Nu vrei să atingi și să te lași atinsă, nu vrei să vezi sau să auzi și… nu vrei să simți nimic. Ai nevoie să fii doar tu cu tine ca să îți poți pune ordine în gânduri, în doruri, să faci curat printre oameni… Și să plângi. Să plângi fără să te temi că te vor vedea, că te vor judeca sau că nu te vor înțelege.

                          Câteodată ai nevoie să fii un om sincer cu tine însăți. Chiar dacă asta înseamnă că ești slabă și ai frici, că simți cum te clatini și ești gata să cazi… Chiar dacă asta înseamnă să crezi că, într-un fel sau altul, ai pierdut ceva. Nu ai pierdut nimic. Nu pierzi nimic dacă la final te regăsești pe tine. 

                          Să nu te condamni niciodată pentru momentele de slăbiciune, pentru sentimentul de neputință și pentru lacrimile vărsate. Ele te-au ajutat să crești, să te maturizezi, să te vindeci, să ierți, să mergi mai departe, să te înțelegi și, într-un final, să îi înțelegi și pe ceilalți. 

                          Nu întotdeauna singurătatea e o povară. Trebuie doar să o privești ca fiind un timp pe care îl petreci cu o persoană de care ai mare nevoie și care te poate înțelege… Cu tine. 

 

 

 

Foto: Soragrit Wongsa

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts