Sincer, chiar mă bucur că anumiţi oameni au plecat din viaţa mea. La început am crezut că mi-au făcut un rău, dar apoi am realizat că mi-au făcut de fapt cel mai mare bine. Mi-au dat şansa să le ofer sentimentele mele oamenilor care le merită. Dragilor, mă bucur că aţi aplecat! Îmi pare rău că nu v-am alungat eu!

                                   Anumitor oameni le oferim locuri speciale în sufletele noastre pentru că am vrea să rămână pentru totdeauna acolo. Iar ei aleg să fie reci. Aleg să se înstrăineze şi să plece departe de toată căldura pe care le-o puteam oferi. Aceste plecări, înstrăinări, părăsiri, dor mult mai tare decât ar trebui. Probabil nu ar trebui să doară deloc, dar nu alegem noi… Avem impresia că am pierdut ceva, însă de acum înainte eu nu voi mai crede asta. Nu toţi oamenii sunt o pierdere. 

                                   Doar oamenii care te iubesc şi pe care îi obligi să te părăsească, să nu te mai iubească la fel sau deloc sunt o pierdere. Aşa mi-am dat seama că ceilalţi m-au pierdut pe mine, nu că eu i-am pierdut pe ei. Sincer, chiar mă bucur că anumiţi oameni au plecat din viaţa mea. La început am crezut că mi-au făcut un rău, dar apoi am realizat că mi-au făcut de fapt cel mai mare bine. Mi-au dat şansa să le ofer sentimentele mele oamenilor care le merită. Dragilor, mă bucur că aţi aplecat! Îmi pare rău că nu v-am alungat eu!

                                   Mă bucur că aţi plecat! Pe cuvânt! Chiar vă mulţumesc. Aveam nevoie să plecaţi. Aveam nevoie să mă regăsesc. Aveam nevoie de timp pentru a mă gândi la priorităţi şi la cei în ai căror ochi nu sunt doar o opţiune, ci o alegere. Prima şi cea mai importantă alegere. La acei oameni ar fi trebuit să mă gândesc mereu, dar eu îmi pierdeam vremea gândindu-mă la cei care mă răneau. Nu era corect. Vă mulţumesc că aţi plecat!

                                   Îmi pare rău că nu v-am alungat eu! Ar fi trebuit să îmi dau seama ce e mai bine pentru mine şi ce ar trebui să las la uşa de la intrare a sufletului, acolo unde încă zace un preş pe care toţi au refuzat să-şi şteargă picioarele… Toţi cei care m-au rănit. Sper să învaţaţi să fiţi fericiţi. Eu voi fi!

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts