Şi simt că sunt momente în care mă înnbunesc eu pe mine însămi din cauză că nu îmi pot scoate din suflet oameni care m-au scos din minţi.

                                        Mă supăr atât de tare pe mine însămi de ceva vreme pentru că nu pot să renunţ la oameni care au renunţat la mine deja sau care nu m-au avut la inimă niciodată. Mă scoate din minţi ideea că pentru cineva care pentru mine înseamnă mult, foarte mult, eu nu însemn nimic şi că aş putea să plec liniştită, să mă fac nevăzută din viaţa acelui cineva fără să mi se observe absenţa, să mi se ducă dorul. E adevărat că acolo unde nu ţi se face simţită lipsa nu trebuie să mai oferi prezenţa, nu trebuie să mai amâni plecarea din sufletului acelei persoane, dar oricum, dacă pleci iei cu tine în suflet amintiriea, parfumul, zâmbetul, întreaga fire a omului respectiv… Şi poţi spune că ai plecat plecând cu adevărat. Poţi spune că ai renunţat fără să fi renunţat de fapt. Să hotărăşti să ieşi din viaţa cuiva care nu te apreciază ca om şi nu te păstrează în suflet nu înseamnă să renunţi. Dacă tu încă păstrezi în suflet nu renunţi.

                                        Într-un suflet în care nu poţi iubire să nu mai cauţi nimic… Iubire pentru tine. Dar se întâmplă să găseşti în sufletul tău prea multă iubire pentru acel om al cărui suflet ai renunţat să-l mai descoperi.

                                        Mă scoate din minţi dorinţa pe care încerc să o înăbuş în mine de fiecare dată când inima îmi dă semne că începe să iubească, acea dorinţă de a fi iubită înapoi. Ştiu că nu poţi obliga pe nimeni să aibă sentimente pentru tine, aşa că e mai bine să nu ai aşteptări, aşteptările duc la dezamăgiri, dar să fii surprins în mod plăcut de un om de la care nu aveai aşteptări înseamnă să ai parte de fericire.

                                        Şi simt că sunt momente în care mă înnbunesc eu pe mine însămi din cauză că nu îmi pot scoate din suflet oameni care m-au scos din minţi. Apoi mă liniştesc şi las totul să treacă de la sine. Şi dor şi iubire şi tristeţe.

Foto: We Heart It

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply