Şi-ntr-un final ai fost un prost. Nu trebuia s-o laşi să se obişnuiască prea mult cu singurătatea, trebuia să te aştepţi că va ajunge să o îmbrăţişeze de una singură, nu avea rost să o împartă cu tine. Tu trebuia să o înveţi cu iubirea, dacă se obişnuia cu iubirea nu ar fi plecat. Într-un final ai fost un prost şi asta doar pentru că n-ai iubit.

                                       Într-un final ea a înţeles că trebuie să fie femeie deşteaptă pentru că în viaţă prostia se plăteşte înclusiv cu fericirea. Unii sunt proşti că nu iubesc deloc, iar alţii sunt proşti că iubesc prea mult. Şi în ambele cazuri tot proşti ne numim, fie că suntem ignoranţi şi avem impresia că ni se cuvine totul fără să fim datori cu ceva, fie că avem impresia că merităm prea puţin şi că suntem mereu îndatoraţi să iubim. Ce-i drept, până nu eşti pregătit să iubeşti, până când nu iubeşti, n-ai dreptul să ceri. Ce-i nedrept, dacă oferi fără să ţi se ceară n-ai nicio confirmare că vei primi iubire înapoi. Poate iubirea e un risc pe care e necesar să ni-l asumăm dacă vrem să fim fericiţi. Poate e acel risc pentru care ne trebuie o mică sau mare doză de nebunie. Acea nebunie de care nu ar trebui să ne vindecăm niciodată. 

                                       Iar nebunul care renunţă la nebunia din iubire e un prost. Nici nu ştie el ce pierde şi habar nu are el cât de frumos e riscul de a iubi, dar trebuie să ţi-l asumi. În viaţă trebuie să ne asumăm totul dacă suntem responsabili. Dacă într-un final ai fost un prost, să ştii că trebuie să-ţi asumi singurătatea, şi pe a ta şi pe a ei. Trebuie să-ţi asumi plecarea ei pentru că de fapt eşti cel care a alungat-o, nu a plecat de drag… Femeia, dacă iubeşte, nu pleacă niciodată de drag şi nu pleacă niciodată pentru altul. Pleacă pentru a fi singură şi pentru a se vindeca. Şi n-o să-şi găsească pe altul, o s-o găsească altul pe ea, altul care o merită mai mult. Altul mai deştept decât prostul de dinainte.

                                       Şi-ntr-un final ai fost un prost. Nu trebuia s-o laşi să se obişnuiască prea mult cu singurătatea, trebuia să te aştepţi că va ajunge să o îmbrăţişeze de una singură, nu avea rost să o împartă cu tine. Tu trebuia să o înveţi cu iubirea, dacă se obişnuia cu iubirea nu ar fi plecat. Într-un final ai fost un prost şi asta doar pentru că n-ai iubit.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • COMMENTS (785)

    1. littlebutterfly 30th iulie 2016 at 19:11 -

      te citesc deja de mai bine de jumatate de an. Multumesc dama! parca scrii exact ce vreau sa citesc 🙂

      Reply

    Leave a Reply