Când trăiești privind mereu în oglinda retrovizoare.

                      Cu bună știință alegem câteodată să ne condamnăm prezentul la eșec și nefericire. Pentru că nu știm să privim înainte, să ne bucurăm de moment, să trăim clipa, așa cum e ea, bună sau rea. Nu știm. Pentru că nu ne-a învățat nimeni. Și nici noi nu am avut timp să învățăm, nu ni l-am acordat. Ni s-a spus mereu să ne facem planuri, să avem aspirații, să muncim pentru viitor, să depunem eforturi mărețe pentru un viitor mai bun. Dar pentru prezent când? Pentru care viitor? Pentru acea zi de mâine care de fapt nu vine niciodată din cauză că este mereu azi? 

                      Nu știm să ne trăim prezentul pentru că atunci când nu suntem prea ocupați să ne focusăm pe viitor ne întoarcem în trecut. Vrem să retrăim din nou și din nou acele câteva momente în care ne-am simțit cu adevărat fericiți, în care am avut cu adevărat motive să trăim. Ne amăgim cu firimituri dintr-o viață trăită doar pe jumătate. Și asta numai pentru că așa am fost învățați, așa am crescut. Am fost împinși de la spate să visăm la viitor și ne-am condamnat singuri să trăim în trecut. 

                      De prezent nu ne vorbește nimeni. În fond, ce e mai efemer decât clipa pe care tocmai o trăiești, nu? Ce rost mai are? Ce importanță? De ce să te gândești la ceva ce ai când te poți gândi la ce ai putea avea sau la ce ai ajut, dar ai pierdut?

                      Lasă viitorul, e instabil și îți oferă doar promisiuni, nu și certitudini. 

                      Lasă trecutul. Când trăiești privind mereu în oglinda retrovizoare nu poți ajunge prea departe. Aruncând mereu și mereu priviri înapoi, peste umăr, nu vei schimba ce lași acolo. Nu vei schimba nimic. În afară de acest prezent de care alegi să nu te bucuri, pe care refuzi să-l trăiești. 

                      Trăiește-ți viața! Cea pe care vrei tu să o trăiești, nu cea pe care vor alții. Cea în care scrii din suflet, nu după dictare. Și sparge acea oglindă retrovizoare pe care o tot cari după tine. Nu îți va aduce ghinion, doar beneficii. 

Foto: Jonatan Pie

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts