Să plouă !

                  Plouă de două zile şi încă nu m-am săturat. Ar putea ploua două luni întregi în fiecare zi şi tot nu cred că mi-ar ajunge. Am aşteptat prea mult o ploaie ca asta. E liniştittă, calmă, monotonă şi îndeamnă sufletul să se odihnească. A adus cu ea o linişte mult aşteptată. Poate că nu ploaia e cea pe care am aşteptat-o. Poate am aşteptat ca atmosfera de afară să-mi îndemne sufletul la odihnă, iar ploaia este doar o cale către această odihnă, dar mă bucur că a venit. Aveam nevoie.

                 Aţi simţit vreodată că ploaia aduce cu ea curăţirea? Eu da. Ploaia spală tot, curăţă, limpezeşte până şi sufletul. Alungă tot ce e neplăcut, tot ce apasă… regrete, dezamăgiri, aşteptări înşelate, minciuni. Ploaia vindecă răni. Ajută sufletele să renască.

                Uneori o urăsc… O urăsc atunci când sunt fericită, iar ea stă în calea fericirii mele. În acele momente e doar o piedică. Devine un duşman pentru că neavând nevoie de ea, nu-mi poate face bine. Şi-mi strică fericirea…

large

                Dar alteori mi-o doresc ca pe nimic altceva. Mi-o doresc ca să mă cureţe, să mă vindece, să fie în asentiment cu sufletul meu. Să plângem împreună şi să ne revenim împreună. Mi-o doresc pentru ca în cele din urmă, după ce a făcut tot binele pe care-l putea face, să lase soarele să răsară mai frumos ca niciodată. Să lase soarele să răsară pe cer şi speranţa să-mi răsară în suflet. Acum plouă, iar eu încă nu m-am săturat de ploaie. Mai are încă multe de curăţat în sufletul meu…

Cazi ploaie peste copacii în floare,
Peste pământ şi iarba cea nouă,
Cazi, ca să mă-ntrebi ce mă doare
Şi să repari sufletu-mi rupt în două.
Cazi ca să aduci viaţa,
Şi după tine iar soare
Şi-n al meu suflet speranţa
Cu certitudinea că ea totuşi nu moare.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply