Să nu faci din suferința ta un stindard, celorlalți oricum nu le pasă, ei oricum nu înțeleg. Să nu faci din suferința ta o piatră, va crește inutil și îți va apăsa pe suflet mai mult decât e nevoie. Să faci din suferința ta o floare. Să o lași să crească, deși, poate, a fost semănată de alții. Să o privești înflorind. Și apoi să o lași să se ofilească pentru că orice lucru are o vreme a lui pe care nu e bine nici să o grăbim, nici să o amânăm.

                       Nu le arăta celorlalți ce te doare. Nu le mai spune ce ai pe suflet, ce te apasă. Dacă ție îți pasă de alții, să știi că nu tuturor le va păsa de tine. Dacă tu încerci să înțelegi, cei mai mulți nu o vor face. Dacă nu ești convinsă că cei cărora vrei să le încredințezi slăbiciunile tale sunt oameni pe care să te poți baza, mai bine să nu îți faci speranțe deșarte. 

                       Dar nici să nu te închizi definitiv în tine pentru că vei ajunge să hrănești cu bună știință monștri de sub pat și vei continua să adaugi schelete în dulap. Îți vei face rău, fără să vrei, refuzând să lași în urmă ceea ce a trecut și, poate, învinovățindu-te pentru ceva ce nu mai poate fi reparat sau pentru ceva ce nu ai făcut. 

                       Nu amâna și nu grăbi sentimentele. Când ți se ivesc în pragul sufletului, lasă-le să intre, așa cum sunt, frumoase sau nu. Iar când sunt pe picior de plecare, nu te agăța de ele ca de o ultimă speranță și nu le închide ușa înainte să plece. Oamenii vin și pleacă, fără să conteze câte și ce fel de amintiri ne-au lăsat. Sentimentele fac la fel. Dacă trebuie să mergi mai departe, fă-o. 

                       Să nu faci din suferința ta un stindard, celorlalți oricum nu le pasă, ei oricum nu înțeleg. Să nu faci din suferința ta o piatră, va crește inutil și îți va apăsa pe suflet mai mult decât e nevoie. Să faci din suferința ta o floare. Să o lași să crească, deși, poate, a fost semănată de alții. Să o privești înflorind. Și apoi să o lași să se ofilească pentru că orice lucru are o vreme a lui pe care nu e bine nici să o grăbim, nici să o amânăm. 

Foto: Ian Keefe

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts