Să fii numai o pată de cerneală pe paginile trecutului cuiva…

                            Nu e ciudat cum într-o viaţă se întâmplă atât de multe lucruri? Şi poate nu o viaţă… Poate mai puţin decât atât. Cunoaştem mulţi oameni, apoi ei pleacă sau noi plecăm şi astfel, oamenii care au însemnat cândva enorm, nu mai înseamnă acum nimic.

                            Să fii numai o pată de cerneală pe paginile trecutului cuiva… Nu în sensul rău. Ca semnificaţie. Să fii ceva fără importanţă când ştii că atunci erai ultimul cuvânt scris. E oarecum trist, dar asta e viaţa. Venim, plecăm, vin şi alţii, apoi pleacă. Sunt oameni fără de care nu ne-am fi putut imagina lumea, iar acum trăim fericiţi fără acei oameni.

                             Suntem pete de cerneală pe paginile unor vieţi. Unii dintre noi suntem doar cuvinte, alţii capitole întregi, dar cu toţii suntem pete de cerneală.

                             Eu nu vreau să fiu un capitol întreg, nu vreau să pătez o întreagă pagină, dar vreau să fiu ultimul cuvânt.

Foto: We Heart It