Regrete

                           M-a iubit… La început chiar m-a iubit cu toată puterea inimii sale, cu toată  fiinţa lui. Şi cu toate acestea a încercat să mă schimbe, a vrut să fiu ceea ce visase că ar trebui să fiu până în cel mai mic detaliu. A crezut că aşa putea fi perfect…Dar n-a fost.large (8)

                          Îl iubeam cum nu iubisem pe nimeni altcineva până în acel moment şi de dragul lui am încercat să mă schimb, să-i fac pe plac, am vrut să fiu sigură că aşa putea aparţine sufletului meu până la capătul timpului. Şi m-am schimbat… Atunci am realizat că în ,,imperfecţiunea” sentimentelor noastre trăisem la polii iubirii, că la picioarele noastre începea şi se termina lumea, iar când ne-am trezit din acea beatitudine surdă am început să regret că îi făcusem pe plac.  

                          Şi ştiţi de ce? Pentru că schimbându-mă şi devenind ceea ce îşi dorise, l-am făcut să realizeze că de fapt nu mai avea ce să iubească.  A aflat că perfecţiunea e plictisitoare, că magia nu mai e interesantă atunci când afli că nu există şi că de fapt îmi iubise în mare parte şi defectele. Apoi s-a plictisit de perfecţiune, de monotonie şi în cele din urmă şi de mine.  

                          Am învăţat că atunci când iubim trebuie să îl acceptăm pe celălalt cu tot ce îl reprezintă, calităţi şi defecte deopotrivă. Dacă încercăm să schimbăm ceva vom realiza că în cele din urmă nu vom mai avea ce să iubim. Iubirea înseamnă şi acceptare, dar acceptare pe de-a-ntregul, nu pe bucăţi.

                         Dar ştiu că atunci, la început, chiar m-a iubit…

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply