Problema mea a fost că te-am iubit mai mult decât meritai. Problema ta a fost că ai crezut n-am să pot pleca, indiferent cât mi-ai greși. Și totuși am putut. 

                               Sunt sentimente pe care nu poți să le contești, pe care nu poți să le schimbi și pe care nu le poți manevra după bunul plac. Sunt sentimente de care ești sigur și știi că nu se vor stinge niciodată sau se vor stinge foarte greu din sufletul acelui om care ți le poartă. 

                               Și oameni care profită la maxim de astfel de certitudini, de oameni și de sentimentele pe care ei le nutresc. Sunt oameni care se bazează pe aceste convingeri și greșesc la nesfârșit, conștient și inconștient, vrând și nevrând. Greșesc pentru că știu că vor fi iertați de ori câte ori vor greși, de teamă să nu se piardă definitiv acele sentimente. 

                               Mă număr printre acei oameni care au iubit mult. Și s-a întâmplat să iubesc oamenii nepotriviți, să fiu rănită și să se profite de sentimentele mele, de naivitatea mea, de teama de a nu rămâne fără cei de care mă agățam cu prea mare disperare. 

                               Apoi, târziu, mi-am dat seama că nu așa trebuie să fie, că e bine să iubești la cea mai mare intensitate și fără rețineri, dar că la fel de bine e să și primești la schimb ceva din tot ce oferi, nu doar amăgiri și dezamăgiri, nu doar minciuni și promisiuni de îndreptare. Sufletul nu se hrănește prea mult timp doar cu promisiuni și absențe, cu iluzii și așteptări. 

                               Problema mea a fost că te-am iubit mai mult decât meritai. Problema ta a fost că ai crezut n-am să pot pleca, indiferent cât mi-ai greși. Și totuși am putut. Cât să aștept? Cât să iert? Cât să suport? Sunt totuși om și eu. Știu că vei spune că nu am luptat destul, că am renunțat ușor, că tu de fapt mă iubeai nespus de mult și poate alții te vor crede. Dar eu voi ști adevărul. Și îl vei ști și tu. Iar asta e mai important decât ce cred ceilalți.

 

 

 

 

Foto: Crystal Shaw

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts