Priveşte-mă, tată, am ajuns acea femeie care visam amândoi că voi fi. Sper că eşti mândru de mine şi mai sper că ai să mă ierţi că nu te-am ascultat atunci când îmi spuneai că nu oricine îmi merită iubirea.

                                         Priveşte-mă, tată, am ajuns acea femeie care visam amândoi că voi fi. Sper că eşti mândru de mine şi mai sper că ai să mă ierţi că nu te-am ascultat atunci când îmi spuneai că nu oricine îmi merită iubirea. Pentru că tu m-ai sfătuit întotdeauna să ţin capul sus şi să privesc oamenii în ochi, nu să-mi privesc pantofii. Îmi tot spuneai să fiu femeie demnă şi să ţin de principiile mele ca de ochii din cap, să nu las pe nimeni să îmi zdruncine crezurile, să nu dau voie nimănui să mă calce în picioare, să nu am de la nimeni aşteptări mai mari decât am de la mine. Şi te-am ascultat, tată, întotdeauna te-am ascultat cu simţ de răspundere pentru că tu ştii mai bine ce sfaturi să-mi dai. Te-am ascultat mereu, dar a fost o vreme în care iubirea m-a orbit şi în loc să ascult de tine am ascultat de alţii şi mi-am călcat pe suflet, pe inimă, pe principii şi pe aşteptări. Am făcut compromisuri cu mine şi au fost al dracu’ de greu de făcut, dar credeam că e bine, credeam că iubirea cere sacrificii, însă dacă te-aş fi ascultat pe tine mi-aş fi dat seama că iubirea cere doar sacrificii, nu şi compromisuri. Dacă se cheamă compromisuri şi sunt pentru iubire, atunci ele nu vor reuşi să apropie doi oameni, ci îi vor îndepărta şi mai tare.

                                         Dar nu aveam de unde să ştiu, trebuia să trăiesc pe propria piele eşecul ca să îmi pot da seama cât de mult macină el un suflet. Nici toate sfaturile pe care mi le puteai da tu, tată, nu m-ar fi învăţat ce m-au învăţat suferinţa şi singurătatea. Şi aveai dreptate, tată, nu merită nimeni să îţi laşi idealurile, să renunţi la principii, să îţi calci pe suflet, pe inimă, pe crezuri. Nimeni nu merită. Iar iubirea o merită puţini, foarte puţini cu adevărat. Priveşte-mă, tată, acum să vezi cât de bine-mi stă mereu cu zâmbetul pe buze, aşa cum ai vrut tu să fiu întotdeauna, fericită. Şi să mă ierţi că nu te-am ascultat mereu. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply