Prefer ca la final să te întrebi tu ,,Cine e femeia asta? De unde a venit cu atâta iubire şi unde a fugit cu ea înainte să îmi dau seama?”, decât să mă mai întreb eu încă o dată ,,Draga mea, tu cine eşti? Cum de poţi face faţă la atâta suferinţă din cauza unui bărbat care nu merită?”…

                                         Prefer ca la final să te întrebi tu ,,Cine e femeia asta? De unde a venit cu atâta iubire şi unde a fugit cu ea înainte să îmi dau seama?”, decât să mă mai întreb eu încă o dată ,,Draga mea, tu cine eşti? Cum de poţi face faţă la atâta suferinţă din cauza unui bărbat care nu merită?”…

                                         Crede-mă, dacă el mi-ar fi înţeles iubirea, nu ar fi plecat nici măcar pentru o secundă din braţele mele şi m-ar fi protejat. Mi-ar fi rămas fidel şi nu ar fi fost acum doar un pronume personal lângă un verb la trecut. Ar fi fost la prezent lângă mine.

                                         Prefer să fii tu cel care se întreabă, să trăieşti cu impresia că nu m-ai cunoscut niciodată şi că nu a fost vina ta, ci a mea că am fost prea complicată. Prea nesigură. Prea indecisă şi oricum mai vrei tu. Mi-am dat seama că decât să rămâi în urmă, mai bine să pleci, să alergi departe de cel care vrea să te uite… Şi uiţi tu doar ca să te fereşti de suferinţă. 

                                         Şi dacă tu mă faci să sufăr, înseamnă că meriţi să sufăr pentru tine? Te rog spune-mi că glumeşti dacă trăieşti cu impresia asta pentru că nici cea mai mare iubire trăită vreodată nu a fost destul de mare ca să spele o suferinţă dintr-un suflet. Cea mai mare iubire trăită vreodată e acea iubire după care încă mai suspini… Nu, nu tu… Ea mai suspină încă…

                                         Prefer să îţi las un gust amar în gură decât să îmi laşi tu lacrimi sărate în priviri, înţelegi?

                                         Aş prefera ca la sfârşit să mă urăşti că am plecat aşa, pur şi simplu. Aş vrea să realizezi cât de puţin ţi-am cerut şi cât de mult îmi puteai oferi dacă încercai măcar. Dar pe cine încerc eu să conving?

                                         Dacă nu i-a păsat nici nu îi va păsa vreodată. Va pierde fericirea până va ajunge să se întrebe unde e şi atunci… Să fie sănătos. Ce nu trăieşti atunci când e momentul potrivit nu mai trăieşti niciodată. Dacă nu o iubeşti atunci când te iubeşte, degeaba o iubeşti după ce a uitat.

                                         Dar de acum înainte ştiu eu… Prefer ca la final să te întrebi tu ,,Cine e femeia asta? De unde a venit cu atâta iubire şi unde a fugit cu ea înainte să îmi dau seama?”, decât să mă mai întreb eu încă o dată ,,Draga mea, tu cine eşti? Cum de poţi face faţă la atâta suferinţă din cauza unui bărbat care nu merită?”…

Foto: We Heart It

large (27)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply