Poți să-mi lași pantofii goi… Dar umple-mi sufletul, te rog. 

                                  Poate nu mai suntem copii, niciunul dintre noi. Deși de foarte multe ori ne-am dori să mai fim pentru că viața ar deveni mai ușoară, iar noi am scăpa de toate aceste griji, de toate problemele. Și tocmai pentru că nu mai suntem copii nu ne mai dorim portocale și ciocolată, ci oameni care să ne îmbrățișeze sufletul și să completeze toate acele goluri pe care alții le-au lăsat în urma lor cu atâta indiferență. 

                                  Și poate nu mai credem că lucrurile frumoase li se întâmplă oamenilor frumoși, dar sperăm. Unii ar spune că și speranța e tot un fel de credință. Cine știe?! Poate au dreptate și într-un final merită… Merită să trăiești dezamăgirile, eșecurile, despărțirile și prăbușirile pentru o fericire trainică și sinceră. 

                                  În seara asta… Poți să-mi lași pantofii goi… Dar umple-mi sufletul, te rog. Pentru că eu acum de asta am nevoie. Am nevoie de un om care să îmi fie alături așa cum nimeni nu mi-a fost, am nevoie să scap de acel gol pe care fiecare despărțire de oamenii dragi l-a făcut să fie tot mai adânc… Am nevoie de prezența cuiva cu tot ce înseamnă să fii prezent, de la a oferi iubire și ascultare până la a mângâia și a ține de urât în zilele în care pare că soarele refuză să răsară… Și toate astea pentru că m-am săturat de atâta singurătate în doi. 

                                  Umple-mi sufletul, te rog. El are cea mai mare nevoie de iubire, de oameni, de tine. A fost singur o perioadă prea mare de timp. Pantofii oricum i-am dat jos, mă băteau prea tare și m-am săturat să simulez comoditatea și starea de bine la fel cum m-am săturat să simulez zâmbetele și fericirea, deși sufletul mi-e lovit. Azi vreau ceva atât de simplu, dar atât de greu de găsit… Azi vreau iubire. 

 

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts