Poate nu va fi ușor să înveți să trăiești fără anumiți oameni, dar va fi necesar. Iar într-un final îți vei da seama că așa îți este mai bine. 

                                  Sunt oameni alături de care trăim cele mai frumoase momente, alături de care ne facem cele mai frumoase amintiri. Sunt oameni alături de care până și în cele mai urâte zile prind contur câteva raze de soare ce se datorează prezenței lor. Cred că fiecare dintre noi are în viața sa pe cineva fără de care crede că nu ar putea trăi, pe cineva care speră cu îndârjire că nu va pleca niciodată, mai ales atunci când va fi nevoie de prezența sa. 

                                  Și totuși sentimentele noastre nu pot păstra pe nimeni. Nu pot opri pe nimeni. Nevoia noastră de anumiți oameni poate să nu însemne nimic. Iar rugămințile și implorările… Chiar nu își au rostul. Pentru că un om hotărât să plece, va pleca indiferent cât de mult este iubit și apreciat. Și nicio rugăminte nu îl va putea întoarce. 

                                  Iar când astfel de oameni pleacă, iau cu ei o parte din tine. O parte pe care nu o vei recăpăta niciodată, o ruptură care într-un fel sau altul îți va aminti mereu de sentimentele avute, dar și de dezamăgirile trăite. Când astfel de oameni pleacă, trebuie să înveți să trăiești iarăși, poate pentru a zecea oară. Și nu e ușor. Arde. Doare. Macină. Se lasă cu lacrimi și regrete. Cu întrebări și păreri de rău inutile. Iar cel mai rău e că, poate, nu vor reuși mulți să te înțeleagă. Nu înțelegi o astfel de durere până când nu o trăiești pe pielea ta. Sau mai bine zis, pe sufletul tău. 

                                  Poate nu va fi ușor să înveți să trăiești fără anumiți oameni, dar va fi necesar. Iar într-un final îți vei da seama că așa îți este mai bine. Într-un final îți vei da seama că puțini îți vor fi eterni, restul vor fi simpli trecători care îți vor lăsa amintiri frumoase sau își vor șterge picioarele murdare pe sufletul tău.

 

 

 

 

Foto: Felipe P. Lima Rizo

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts