Poate iubirea e oarbă pentru că nu alegem de cine ne îndrăgostim, dar iubirea mai e oarbă şi pentru că uneori nu vede calea spre cel de-al doilea suflet şi se cuibăreşte numai în unul.
Poate iubirea e oarbă pentru că nu alegem de cine ne îndrăgostim, dar iubirea mai e oarbă şi pentru că uneori nu vede calea spre cel de-al doilea suflet şi se cuibăreşte numai în unul.
Există cupluri fericite şi iubire împărtăşită până la adânci bătrâneţi. E acea iubire pe care ne-o dorim. E acea iubire pe care o construim în fiecare zi în sufletele noastre alături de cei pe care îi iubim.
Există cupluri mai puţin fericite a căror iubire se degradează pe zi ce trece lăsând în urma ei tristeţe, singurătate, îndoieli şi teamă. E acea iubire pe care am trăit-o cu toţii la un moment dat şi ne-a servit drept lecţie de viaţă. A fost acea iubire pe care am trăit-o ca să ştim ce să nu mai facem, ca să ştim de ce trebuie să fugim.
Dar există şi cupluri care n-au existat niciodată deşi iubire pot spune că a existat, însă n-a existat aşa cum ar fi trebuit, în două suflete care să se privească unul pe celălalt pentru ca mai apoi să privească în aceeaşi direcţie. Această iubire oarbă n-a mai găsit calea către al doilea suflet şi a rămas într-unul singur. Privea către un suflet care n-avea să o zărească vreodată şi astfel nu putea să vadă decât în direcţia fericirii prefăcută în nefericire. Şi această iubirea ne-a fost dat s-o trăim la un moment dat. Ne-a lăsat un gol în suflet atunci care s-a umplut cu teama de respingere. Ne temeam să iubim pentru o vreme şi încetam să facem primul pas. După o astfel de iubire aşteptăm mai întâi să fim iubiţi şi doar după aceea începem să lăsăm iubirea iarăşi în suflet…
Da, iubirea e oarbă şi poate e oarbă pentru că nu alegem de cine ne îndrăgostim, dar iubirea mai e oarbă şi pentru că uneori nu vede calea spre cel de-al doilea suflet şi se cuibăreşte numai în unul.
Foto: We Heart It
