Poate că oamenii pe care îi întâlnim ne maturizează mai mult decât anii. 

                       Am crezut mereu că atunci când înaintăm mai mult în vârstă ajungem să îi cunoaștem mai bine pe ceilalți, să ne cunoaștem mai bine pe noi, să evoluăm, să creștem. Am crezut mereu că trecerea timpului ne oferă lecții importante de care avem nevoie de-a lungul vieții pentru a fi cu adevărat fericiți. 

                       Totuși, poate că nu timpul oferă atâtea lecții, poate că nu timpul e cel care ne maturizează.

                       Poate că oamenii pe care îi întâlnim ne maturizează mai mult decât anii. Ei ne oferă prilejul să cunoaștem într-adevăr lumea și să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine. Ei ne oferă șansa să greșim și să ne reparăm greșelile, să ne cunoaștem cele mai rele părți pentru a le îndrepta și pentru a deveni mai buni. 

                       Oamenii sunt cei care ne maturizează. Aceia pe care îi iubim, aceia care ne părăsesc sau cei care ne arată că merităm mai mult. Anii ne cresc pe exterior, iar oamenii ne cresc sufletele. 

                       Așa că nu ezita să trăiești momente, dar nici oameni. În ambele cazuri ai câte ceva nou de învățat. Chiar și atunci când crezi nu mai poți găsi nimic nou, nimic interesant și util la ceva sau la cineva, poți fi surprinsă. Suntem cu toții oameni, iar oamenii au câte ceva nou de învățat toată viața. 

                       Suntem oameni, iar oamenii obișnuiesc să nu se maturizeze niciodată în totalitate, rămâne mereu o parte a fiecăruia care mai poate să crească, una care trebuie să crească. Și e de datoria noastră să nu stăm în calea a ceea ce este firesc. E de datoria noastră să trăim ani și să trăim oameni de parcă nu am avea o eternitate la dispoziție. Pentru că nu avem. 

Foto: sergio souza

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts