Poate am greşit şi eu. Poate nu am greşit puţin. Şi nu spun că eu te-am iubit perfect, dar eu te-am iubit. Nu spun că tu nu ai greşit. Nu spun nici că ai greşit mai mult sau mai puţin decât mine. Şi nu m-ai iubit nici tu perfect, tu nu m-ai iubit… Deloc!

                                            Sau cel puţin asta ai lăsat să se înţeleagă la sfârşit, atunci când îţi era indiferent dacă plec sau dacă aleg să rămân. 

                                          Hai să fim maturi. Hai să recunoaştem adevărul şi să încetăm să aruncăm unul în celălalt cu vorbe şi minciuni. Am greşit amândoi, nu am fost capabili să ne bucurăm de o iubire şi am lăsat-o să ne alunece printre degete. De felul tău eşti puţin mai indiferent, sau cel puţin eu aşa am vrut mereu să cred. De la o vreme nu îmi mai arătai semne că mă iubeşti. Iar eu de felul meu sunt puţin mai încăpăţânată. Refuzam să îţi arăt cât de tare mă durea, mă interiorizam şi adunam venin în suflet până nu îţi mai suportam indiferenţa şi îţi spuneam tot ce aveam de  spus… Aici am greşit eu. Tu eşti indiferent, erai. Aici ai greşit tu. Amândoi am greşit.

                                          Şi hai să fim sinceri, nu mai avea rost să continuăm. Eu am suferit ceva vreme după aceea. Tu nu ştiu ce ai făcut, dar ceva îmi spune că indiferenţa pe care o afişai la plecarea mea nu a fost doar o mască, ţi se potrivea prea bine.

                                           Ţi-aş fi putut ierta aproape orice. M-aş fi putut întoarce aproape de oriunde înapoi la tine. Şi aş fi putut uita aproape tot. Nu am putut să-ţi iert faptul că nu m-ai iubit, aşa că asta m-a împiedicat să mă întorc, deşi n-am fost niciodată prea departe, n-am putut să uit. Şi n-am putut să te uit. Tu mi-ai fi iertat mie asta?

                                          Poate am greşit şi eu. Poate nu am greşit puţin. Şi nu spun că eu te-am iubit perfect, dar eu te-am iubit. Nu spun că tu nu ai greşit. Nu spun nici că ai greşit mai mult sau mai puţin decât mine. Şi nu m-ai iubit nici tu perfect, tu nu m-ai iubit… Deloc!

Foto: We Heart It

large (31)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply