Pe mine nu mă dor despărțirile în sine, am învățat să mă despart de oameni. Pe mine mă dor acele lucruri care duc la despărțire… Neîncrederea. Lipsa respectului. Minciunile. Trădarea. Simularea iubirii. Nepăsarea. Despărțirile pot să le înțeleg și pot să le iert, să le accept, dar nu pot face toate astea cu ceva ce nu înțeleg. Și nu înțeleg de ce ți-ai bate joc de cineva care te iubește sincer. 

                      Nu mă doare să plec sau să rămân în urmă. Mi-am dat seama că nu asta mă doare. Câteodată e bine să lași pe cineva în spate sau să fii tu acela care renunță, dacă e cazul și drumurile pe care ai fi vrut să mergi se lovesc de un zid, indiferent din ce este el construit. Ce mă doare cu adevărat sunt motivele. Cele pe care i le dai cuiva ca să plece sau cele pe care nu i le dai ca să rămână.

                      Când se ajunge la așa ceva e foarte greu să mai îndrepți ce s-a stricat. Iar neputința asta doare și ea. Arde. Mușcă din tine. Și distanțarea e un fel de eliberare atunci când se produce. Nu toți o înțeleg așa. Nu toți vor să o vadă așa pentru că sunt ocupați să îi doară. Dar nu despărțirea doare, ci decizia în sine și acele motive pe care le ai pentru a pune punct.

                      De aici nici nu mai contează dacă în urma deciziei ești omul care pleacă sau cel care rămâne. Uneori e doar o nuanță care depinde de percepție. Sunt despărțiri în care ambii se simt lăsați în urmă. Și despărțiri în care amândoi simt că au plecat, lăsând în spate nimic, acel nimic care nu a mai putut să îi lege. 

                      Pe mine nu mă dor despărțirile în sine, am învățat să mă despart de oameni. Pe mine mă dor acele lucruri care duc la despărțire… Neîncrederea. Lipsa respectului. Minciunile. Trădarea. Simularea iubirii. Nepăsarea. Despărțirile pot să le înțeleg și pot să le iert, să le accept, dar nu pot face toate astea cu ceva ce nu înțeleg. Și nu înțeleg de ce ți-ai bate joc de cineva care te iubește sincer. 

                      O faci pentru că poți să îți bați joc sau pentru că ești incapabil să iubești? De ce? Eu cred că ar trebui să fim sinceri cu noi și cu ceilalți, în special cu cei care ne iubesc. Dacă ai găsit pe cineva mai bun și crezi că te va face mai fericit, spune-o, nu rupe din sufletul celuilalt cu fiecare minciună pe care o spui.

                      Dacă tu crezi că nu te mai regăsești în brațele celui de lângă tine, află motivul și repară ce nu mai merge sau asumă-ți. Vorbește cu persoana dragă, spune-i ce nu mai merge, ce nu-ți convine și ce te doare. Nu aștepta să se ajungă pe marginea unei prăpăstii și să nu te mai poți întoarce. Nu te minți că totul e bine atunci când nu e. Nu spera că se va remedia problema de la sine. Să fugi de responsabilitățile pe care le ai față de sufletului omului care îți e sau ți-a fost drag nu este o soluție. Niciodată nu a fost. 

Foto: Cristian Newman

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts