Până una alta, poate ne mai întâlnim într-o seară de vară la un pahar de vorbă, o ţigară. Poate mai aruncăm din scrum, poate ne mai îmbătăm şi-acum cu aceleaşi speranţe de oameni naivi. Până una alta, poate ne vine mintea la cap şi ne dăm seama ce am pierdut.

                                   Sunt mâini care se împletesc pe stradă şi sunt invidiate, dar sufletele acelor mâini sunt în război şi nu se împacă. Sunt mâini care nu pot să se atingă, dar au sufletele împletite, înnodate pe viaţă, rămase împreună. Sunt noduri pe care nu le poţi desface pentru că oricât de tare ai trage de un capăt sau de ambele, legătura devine din ce în ce mai puternică. 

                                   Noi, până una alta, poate ne întâlnim cândva ca să ne împletim mâinile, să ne fumăm ultimele ţigări din pachete şi să aruncăm scrumul pe jos, prea mult am umplut scrumiere prin casă şi ne amintim de fiecare ţigară fumată împreună atunci, demult. Să terminăm sticla de vin şi să începem una de vorbă. M-aş îmbăta într-o seară de vară dintr-o sticlă de vorbă cu omul alături de care am de fumat poveşti, regrete, amăgiri, amintiri, dar niciodată tutun pentru că nu ne împăcăm cu mirosul. 

                                   Până una alta, poate ne vine mintea la cap şi ne limpezeşte vinul minţile tulburi de dor pentru că noi suntem oamenii ale căror gesturi sunt în război şi ale căror suflete şi-au declarat pe viaţă pace. Noi suntem oamenii naivi care întotdeauna au visat să facă, să dreagă, să realizeze, să meară mai departe orice ar fi şi tot noi suntem cei care s-au împiedicat de propriile visuri. Mai bine să mă omoare regretul că m-am îmbătat la un pahar de vorbă cu tine şi ţi-am spus mai mult decât aş fi vrut vreodată să-ţi spun, decât să mă ucidă gândul că am lăsat paharul pe jumătate plin şi că încă mi-au rămas ţigări în pachet. 

                                   Până una alta, poate ne mai întâlnim într-o seară de vară la un pahar de vorbă, o ţigară. Poate mai aruncăm din scrum, poate ne mai îmbătăm şi-acum cu aceleaşi speranţe de oameni naivi. Până una alta, poate ne vine mintea la cap şi ne dăm seama ce am pierdut.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply