Oricât de mult te-ar dezamăgi dragostea, continuă să crezi în ea.

                Iubirea este o altă poveste fără sfârşit. Este un cerc închis. Sârşitul înseamnă un nou început şi tot aşa. Cât timp trăim, iubim. Dragostea ne-a dezamăgit pe fiecare dintre noi. Ne-a urcat pe culmi de fericire şi ne-a făcut să ne simţim ca stăpâni ai întregii lumi, iar apoi ne-a doborât la pămât ca să cunoaştem decăderea, să îi ducem dorul, să îi simţim absenţa, să ne-o dorim iarăşi, să aspirăm spre absolut împreună cu ea. Ne-a omorît lăsându-ne totuşi vii. Ne-a chinuit sufletele, a spălat în lacrimi lăcomia de sentiment pe care nu o putem stăpâni şi după ce timpul ne-a vindecat rănile a apărut singură în calea noastră pentru a ne purta pe culmi mult mai înalte decât credeam că pot exista. Iubrea pe care o trăieşti va fi întotdeauna mai mare decât toate celelalte iubiri pe care le-ai trăit, deci culmile sale sunt mult mai înalte, iar cerul nu mai este intangibil. Apoi urmează iar decădere. Declin. Suferinţă. Un duş rece care ne readuce cu picioarele pe pământ şi ne scoate capul din nori. Dar la un moment dat, după o multitudine -pentru cei mai puţin norocoşi- de poveşti de dragoste cu final dezolant, la ultima poveste avem parte şi de un happy end atât de mult râvnit. Dacă acum trăieşti cu sufletul la pământ, ai răbdare. Urmează să zbori mai mult, mai departe decât crezi că se poate, iar dacă eşti pe culmi, doreşte-ţi să fi ajuns la ultima poveste, cea cu happy end şi să nu mai cunoşti vreodată altceva decât fericirea. Important este că oricât de mult te-ar dezamăgi dragostea, trebuie să continui să crezi în ea.

Foto: We Heart It

 

 

 

large (31)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply