,,Onorată asistență: viață, lume, îngeri, mă confesez vouă…”

                               ,,Definesc distanța ca fiind spațiul fizic dintre MINE și TINE. O numesc apropierea sufletului dintre EL și EA, neant în care mi-am îngropat dorul de NOI, atingerile și sărutările înrămate în pozele NOASTRE, draga mea. Onorată asistență: viață, lume, îngeri, mă confesez vouă spre a-mi lăsa umbra să se odihnească după acest marș, după ce a defilat pe culmea iubirii și s-a lăsat răpusă de DOR, dor de noi.

                               Numesc iubirea, basm. În EL am transpus tot ce mă definește, în EA am conturat o fată cu chip de demon și o aură să-i încunune frumusețea interioară. I-am dat ochi hipnotici să prindă în mreje pescari, asemeni sirenelor cu vocea lor. Dar EA m-a prins pe mine, de mână și de suflet, și-am iubit-o. Și o iubesc, dar ne despart tărâmuri… Și strig! Să mă audă, mă cobor Luceafăr, fermecat de EA.

                               Mi-am scos viața la cafea și-am întrebat-o: De ce dragă, desparți inimi? De ce, după zile bune, aduci furtuni? De ce separi destine? Și-am primit tăcere. Aud doar vuiete de gânduri. Mă întreb unde ai plecat și încerc să înțeleg de ce ai renunțat la noi și ai ales distanța. Îmi zic că știu, că ai nevoie de mine acolo. Îmi spun că știi că sunt mereu cu sufletul. Mă cert. Ne cert, că am ajuns aici. Încerc să scriu despre tine iar, și cei ce citesc or să se prindă iară: tu strălucești în ochii mei mai ceva ca o stea. Tu știi ce-mi place mie, m-ai cunoscut și învățat ca pe o poezie. Îți aud vocea pe vinil și râsul infantil, totul te așteaptă, n-ai idei… Am rămas blocat cu gândul că în curând voi fi un nonsens, că numele de „Ștefan” îți va aduce pe față doar un zâmbet fad, fals, ironic, şters… Și că tu, ai cioplit în mine cu dalta propria-ți ființă. Eu am rămas neschimbat în fața destinului, cu toate astea nu mă pot abține să nu întreb: Dar pentru voi, suflete, ce-i iubirea? Dar pentru tine, draga mea, ce-i iubirea?”

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply