Omul care te iubeşte cu adevărat îţi acceptă trecutul, defectele şi capriciile, îţi iubeşte nebunia şi dezastrul din suflet, iar atunci când e cazul, îţi calmează toţi demonii demonstrându-ţi că iubirea sinceră îşi face simţită prezenţa în cele mai urâte zile, în cele mai grele, nu atunci când totul e bine, nu doar atunci.

                              Să nu îţi fie niciodată teamă că vei pierde oamenii pe care îl iubeşti. Dacă te iubesc şi ei cu adevărat, nu vor pleca, deşi, poate, le va fi greu, deşi de multe ori îşi vor dori să fie totul mai bine şi nu vor reuşi să facă să fie mai bine. Dacă nu te iubesc la fel de mult, dacă iubirea lor e fragilă şi se clatină ca o frunză lăsată în bătaia vântului, atunci vor pleca. Pentru ei greul va fi imposibil de suportat, iar iubirea nu le va oferi motive să lupte pentru că, să fim serioşi, niciodată nu luptăm pentru ceva în care nu credem, pentru ceva ce nu simţim. 

                              Oricum, puţini vor fi cei cărora le va păsa cu adevărat de altceva în afară de propria lor fericire. Oricum, unul singur va fi cel care va lupta pentru fericirea ta. Unul singur va fi capabil să sacrifice totul pentru tine, chiar şi pe el. Să nu îţi faci griji că îl vei pierde. Dacă va rămâne, e omul tău şi va fi întotdeauna. Dacă pleacă, înseamnă că nu a fost cel alături de care trebuia să fii fericită. 

                              Şi să nu te schimbi pentru nimeni. Eşti un om minunat exact aşa cum eşti. Dacă trebuie să te schimbi pentru ca cineva să te placă, mai bine nu. Mai bine pleacă. Iubirea nu vine pentru perfecţiune, cred că perfecţiunea e plictisitoare. Imperfecţiunile ne fac speciali, ne fac frumoşi. Imperfecţiunile sunt acel ceva care ne atrage, nici pe departe perfecţiunea. 

                              Omul care te iubeşte cu adevărat îţi acceptă trecutul, defectele şi capriciile, îţi iubeşte nebunia şi dezastrul din suflet, iar atunci când e cazul, îţi calmează toţi demonii demonstrându-ţi că iubirea sinceră îşi face simţită prezenţa în cele mai urâte zile, în cele mai grele, nu atunci când totul e bine, nu doar atunci.

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts