Of…

Of… de aş putea da glas
La tot ce-n suflet mi-a rămas
Ti-aş spune clar şi răspicat
Că încă e mare păcat
De acea iubire care
Plină de viaţă, totuşi moare
Şi de momentele ce am trăit
De clipe-n care ne-am iubit
Că e păcat de amândoi,
De noi,
Şi de sufletele noastre ce acum
Sunt singure pe-al vieţii drum.
Of… de aş putea da glas
La tot ce-n suflet mi-a rămas
Aş spune unei lumi întregi
Că pe-al iubirii drum de mergi
Poţi fi cel mai fericit
Dintre atâţi câţi au trăit
Sau poţi rămâne singur singurel
De pleacă ea sau pleacă el.
Şi aş mai vrea…
Cu glasul stins să spun ceva
Încearcă doar să înţelegi
Că inutil încerci să negi
A sentimentelor existenţă…

Of… O lume-ntreagă poţi minţi
Că tu nu simţi
Chiar de-ai simţi
Un singur om nu te va crede.
Cel care sufletul îţi vede…
Of… Pe tine nu te poţi minţi !

Foto: We Heart It

large (28)

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply