Oamenii care sunt sortiţi să se întâlnească, se întâlnesc. Nu contează cât fug unul de altul. Nu contează cât refuză să se vadă. Şi nu contează ce alte planuri au ei cu alţi oameni. La momentul potrivit, aceşti oameni se vor întâlni. Şi se vor iubi.

                                Oamenii care sunt sortiţi să se întâlnească, se întâlnesc. Nu contează cât fug unul de altul. Nu contează cât refuză să se vadă. Şi nu contează ce alte planuri au ei cu alţi oameni. La momentul potrivit, aceşti oameni se vor întâlni. Şi se vor iubi. Viaţa găseşte cele mai încurcate căi pentru a ne conduce în braţele oamenilor potriviţi… De cele mai multe ori întâi ne lasă în suflete oamenii nepotriviţi, ca să-i plângem, să le ducem dorul. Se asigură că în acest fel vom putea zâmbi frumos şi sincer alături de oamenii care ne merită şi pe care, la rândul nostru, îi merităm.

                                Câteodată ne vom pierde minţile şi inimile pentru oameni fără de care nu vom reuşi să ne imaginăm viaţa, iar ei vor pleca sau ne vor da motive întemeiate să-i părăsim şi pur şi simplu ne vom da seama că suntem oameni puternici şi că putem renunţa la ceea ce iubim dacă ceea ce iubim a început să fie un rău, nu un bine.

                                Altădată nu suntem capabili să trăim o anumită clipă şi o pierdem definitiiv, iar această clipă ne răpeşte un anume om care, poate, ar fi fost capabil să iubească. Dar noi pierdem clipa, asta pentru că avem răni nevindecate şi ne temem. Ne temem de alt eşec. De parcă eşecul ne-ar defini pe noi ca oameni, nu reuşitele, nu ambiţia, nu determinarea de a găsi fericirea.

                                Şi la un moment dat o vom găsi pentru că trebuie să ne alăturăm acelor oameni pe care i-am căutat de la bun început, fără să ştim pe cine căutam de fapt. Trebuie să ajungem în braţele oamenilor potriviţi, nu contează dacă pe căi scurte sau lungi, ştie ea, viaţa. De multe ori fugim prea mult de noi până să ne găsim. De multe ori ne refuzăm prea tare până ne acceptăm. Şi o singură dată ne iubim atât de mult încât să nu ne părăsim niciodată şi să ne fim alături întreaga viaţă.

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • A sintetizat Ioana perfect si gandurile mele. Bv Ovi dar trebuie sa intelegem ca din pacate acest tip de articol este facut pentru clickuri si sa satisfaca cel mai mic numitor comun.

  • Su opusul oamenilor care sunt sortiţi să se întâlnească sunt oamenii sortiti sa ramana singuri…

  • COMMENTS (7)

    1. Vlad 22nd iunie 2018 at 11:13 -

      Su opusul oamenilor care sunt sortiţi să se întâlnească sunt oamenii sortiti sa ramana singuri…

      Reply
    2. Jurnal de Cuplu 21st noiembrie 2016 at 22:52 -

      Menționează și sursa de unde ai luat prima parte a articolului. E o trăire profundă a celui pe care l-ai copiat. Măcar atâta respect ai pentru el.

      Reply
    3. Sabin 21st octombrie 2016 at 22:38 -

      A sintetizat Ioana perfect si gandurile mele. Bv Ovi dar trebuie sa intelegem ca din pacate acest tip de articol este facut pentru clickuri si sa satisfaca cel mai mic numitor comun.

      Reply
    4. Ioana Bitea 21st octombrie 2016 at 07:00 -

      Comentariul sau viziunea ta net superioara articolului ?

      Reply
    5. s 02nd octombrie 2016 at 22:59 -

      sa mori tu

      Reply
    6. cine 06th septembrie 2016 at 00:02 -

      <3

      Reply

    Leave a Reply