Oameni frumoşi, unde mai sunteţi?

                                                    Am vrut mereu să păstrez în viaţa mea doar acei oameni care m-au ajutat să devin eu însămi un om mai bun. Am vrut mereu ca bărbatul pe care îl am alături să fie mândru că mă are lângă el. Am vrut mereu să nu îmi pese de tot ce se întâmplă în jurul meu dacă nu mă implică în mod direct. Dar din păcate unii oameni pleacă, chiar dacă eu am vrut să îi păstrez, unii bărbaţi nu apreciază, chiar dacă ar putea… măcar puţin… Şi din păcate îmi pasă prea mult ca să nu mă implic în problemele altora atunci când ştiu că le pot rezolva. Dar probleme mele cine le rezolvă? Tot eu.
                                                    Cred că la un moment dat toţi ne-am dorit să avem parte de un om care să ni se asamene. Ajungem să ne dorim luxul de a putea lăsa tot ce ne apasă pe mâinile altuia ştiind că nu vom fi dezamăgiţi, însă cui să ai curajul să îi acorzi atât de multă încredere?

                                                    Şi am ajuns iarăşi la mine. Fiind dezamăgită de nenumărate ori de către oameni, am ajuns să nu mai cred în ei şi am fost nevoită să cred tot mai mult în mine. Am fost nevoită să mă retrag în carapacea mea de speranţă şi optimism unde am putut să îmi vindec liniştită deznădejdea.

                                                    Apoi Dumnezeu m-a ajutat să învăţ o lecţie importantă. Sunt două tipuri de oameni pe care îi ajuţi cu tot sufletul atunci când au nevoie, cei care nu apreciază şi pleacă de lângă tine imediat ce nu mai au nevoie de nimic şi cei care rămân pentru a fi la rândul lor de ajutor. Aceia sunt oameni în adevăratul sens al cuvântului pentru mine… Oameni frumoşi. Şi vreau să întreb: Oameni frumoşi, unde mai sunteţi?
Foto: We Heart It
Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Da chiar ! Unde sunteti?Uneori incep sa cred ceea ce spunea cineva…,ca m-am nascut prea devreme sau prea tarziu,Simt ca nu apartin lumii acesteia ,ca viata asta e doar o „gluma”.Ma uit in oglinda si nu ma vad pe mine,vad un strain.Ceea ce sunt palpabil,nu ma defineste e doar o imagine ,care mi-a fost data pentru a putea calatori in lumea asta sub o alta identitate si ma intreb:dece?!Poate ca de asta nu se gasesc,cei ce se cauta,pentru ca nu se cauta cu sufletul,se cauta cu trupul.Dar cum sa caut cu sufletul,cand nimeni nu cauta cu sufletul !?

  • COMMENT (1)

    1. vio 29th mai 2018 at 08:27 -

      Da chiar ! Unde sunteti?Uneori incep sa cred ceea ce spunea cineva…,ca m-am nascut prea devreme sau prea tarziu,Simt ca nu apartin lumii acesteia ,ca viata asta e doar o „gluma”.Ma uit in oglinda si nu ma vad pe mine,vad un strain.Ceea ce sunt palpabil,nu ma defineste e doar o imagine ,care mi-a fost data pentru a putea calatori in lumea asta sub o alta identitate si ma intreb:dece?!Poate ca de asta nu se gasesc,cei ce se cauta,pentru ca nu se cauta cu sufletul,se cauta cu trupul.Dar cum sa caut cu sufletul,cand nimeni nu cauta cu sufletul !?

      Reply

    Leave a Reply