Nu vreau să mă obinuiesc să iert, nu vreau să mă obişnuiesc să plec, nu vreau să mă obişnuiesc să am inima frântă de către oamenii pe care îi iubesc. Vreau pur şi simplu să fiu fericită alături de un om care uneori mai greşeşte, care uneori mai uită, care uneori mă mai şi iartă.

                                    Dacă am să ajung vreodată să mă obişnuiesc cu gândul că omul de lângă mine va greşi mereu, iar eu voi fi nevoită să-l iert, am să ajung să nu mai am încredere în nimeni. Fără încredere nu putem iubi. Fără iubire nu putem fi fericiţi. Fără fericire ce rost mai are? Nu vreau să mă obişnuiesc să iert pentru că am să mă obişnuiesc în cele din urmă să sufăr. Obişnuind să sufăr, am să învăţ să părăsesc. Nu vreau să mă obişnuiesc să părăsesc oamenii pe care îi iubesc.

                                    Mi-e teamă că am să mă obişnuiesc cândva să plec şi nu vreau. Dacă mă voi obişnui să plec, am să uit cum e să rămâi, să iubeşti, să ai alături, să fii alături de cel drag. Problema e că nu depinde de mine ce obişnuiesc să fac atâta vreme cât celălalt îmi dă prea multe motive să plec şi nu prea îmi dă motive să rămân. Problema e că nu plecăm niciodată de drag, ci de nevoie. Cei iubiţi ne alungă, unii pentru că aşa vor, alţii de proşti. Şi nici nu ştiu în care dintre cazuri durerea e mai mare. 

                                    La un moment dat ajungem Să ne obişnuim cu dezămagirile, cu faptul cu oricine poate frânge o inimă, că oricine o poate distruge şi că tu eşti singura care o poate repara, care o poate îngriji şi înconjura de ziduri înalte de neîncredere care să ţină la distanţă oamenii curioşi care păşesc într-un suflet doar pentru a-l călca în picioare. 

                                    Nu vreau să mă obişnuiesc cu toate astea pentru că toate astea ne obligă să fim oameni reci şi trişti şi reticenţi. Nu vreau să mă obinuiesc să iert, nu vreau să mă obişnuiesc să plec, nu vreau să mă obişnuiesc să am inima frântă de către oamenii pe care îi iubesc. Vreau pur şi simplu să fiu fericită alături de un om care uneori mai greşeşte, care uneori mai uită, care uneori mă mai şi iartă. 

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply