Nu sunt perfectă și știu asta, accept asta, iubesc asta.

                             Unii oameni nu mă vor înțelege niciodată. Vor crede că nu am ambiții. Nimic mai fals. Vor spune că doar pretind că nu îmi pasă de defectele mele. Se vor înșela. Vor încerca să mă facă să nu mă simt bine în propria-mi piele. Nu vor reuși. Mi s-a spus de multe ori că greșesc, că nu e bine ce fac sau că ar trebui să încerc altceva. Și nu mi-au spus oamenii care erau în măsură să o facă, ci exact aceia care nu erau. 

                             Mi-au căutat greșeli, defecte și imperfecțiuni exact aceia care erau cel mai departe de a fi perfecți. Și m-a durut o vreme pentru că îmi păsa de părerile lor. Mă consumam. Încercam să repar greșeli pe care nu le făcusem și să îndrept defecte pe care nici nu le aveam. Pentru că așa sunt unii oameni, cel mai bun lucru pe care îl au de făcut este să intre în viețile altora și să îi facă să creadă că nu sunt suficient de buni, frumoși, inteligenți, slabi sau mai știu câte alte lucruri. Încearcă să îi facă pe alții să nu se considere suficient de perfecți. 

                             Uite un mic adevăr: Nu sunt perfectă și știu asta, accept asta, iubesc asta. Mă simt bine în pielea mea, sunt mulțumită de mine însămi și nu am să mai permit niciodată, nimănui să îmi dicteze cine sunt sau cum să fiu. Nu voi permite nimănui să îmi evalueze defectele în locul meu sau să îmi spună că greșesc atunci când fac ce îmi cere sufletul să fac. E problema mea. Nu voi permite nimănui să îmi mai distrugă încrederea de sine. 

                             Iar la finalul zilei, eu voi fi fericită și împăcată cu mine însămi. Voi fi mândră de mine. Ei nu vor fi toate astea… de ei înșiși. Mă vor bucura chiar și acei pași mici pe care îi voi face pentru a reuși ce mi-am propus. 

Foto: Brooke Cagle