Nu mai vreau!

                                              Nu mai vreau să trăiesc cu impresia înşelătoare că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să fiu fericită. Dacă am făcut, de ce n-am fost fericită mereu? Pentru că nu am făcut. Mi-am lăsat sufletul în mâinile incapabile alea unor dezinteresaţi care nu au avut habar ce să facă avându-l şi l-au aruncat mă mir şi eu pe unde, dar mai ales în braţele singurătăţii. Şi am fost nefericită. Apoi am realizat că dacă aleg să am grijă singură de el, pot fi extrem de fericită. Nu mai vreau să trăiesc cu impresia că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a-mi fi bine, vreau să fac… Şi fac! Sunt fericită!

                                              Nu mai vreau să am încredere nebună în oamenii care se îndoiesc de mine pentru că nu mai vreau să mă întreb. De când am aflat răspunsuri care m-au durut am hotărât să evit întrebările, aşa că vreau doar certitudini. Nu mai vreau să am încredere decât în cei care mă iubesc… Şi de aceea am încredere în foarte puţini oameni. Deşi e trist, e adevărat. E adevărul meu.

                                              Nu mai vreau să las să-mi zboare suspine din piept pentru că vreau să-mi cresc zâmbete pe buze şi pentru asta am nevoie de primăvară, nu de toamnă în suflet.

                                              Nu mai vreau să mă tem de dezamăgiri. Vreau să am curajul să îmi asum orice risc în iubire, în viaţă, în tot. Nu mai vreau să îmi pese de tot ce spun cei din jurul meu, ci să trec nepăsătoare şi să rămân indiferentă la tot ce m-ar putea răni. Nu mai vreau să fiu bună cu oamenii care îşi doresc doar să profite de bunătatea mea. N-am vrut niciodată mulţumiri, dacă am putut să fac un bine, l-am făcut, dar nu strică niciodată să te simţi apreciat. Puţină apreciere m-ar ajuta şi pe mine să mă simt mai bine ştiind că am făcut… Un bine…

                                              Nu mai vreau atât de multe probleme, dezamăgiri, amăgiri, alegeri greşite, oameni greşiţi… Le vreau contrariul. Şi nu îmi pasă dacă mă condamnaţi pentru faptul că ,,vreau prea multe”. Numai eu ştiu cât cer şi cât pot să ofer la rândul meu. 

                                              Nu mai vreau să vă pese de greşelile mele atât timp cât nu vă pasă de tot ce fac bine. Nu mai vreau să contez decât pentru cei care mă au în suflet !

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

Leave a Reply