Nu mai pun totul la suflet. Mi-am dat seama că anumiți oameni nu merită să îmi încarc inima degeaba pentru ei. 

                       Sunt genul acela de om care se atașează cu mare ușurință de cei din jur. Îmi sunt de ajuns câteva vorbe, câteva zâmbete sau câteva amintiri drăguțe pentru a începe să simt ceva pentru cineva. Nu contează dacă e vorba despre iubire sau despre prietenie. 

                       Și tocmai pentru că mă apropii ușor de oameni, le dau șansa să mă rănească ușor. Obișnuiam să pun la suflet vorbe, gesturi și respingeri. Obișnuiam să mă încarc cu nepăsarea sau cu răutatea celor din jur. Obișnuiam să mă consum inutil pentru aceia care nu vedeau cât de importante sunt pentru mine părerile sau acțiunile lor. 

                       Nu mai pun totul la suflet. Mi-am dat seama că anumiți oameni nu merită să îmi încarc inima degeaba pentru ei. Am avut mult de suferit după urma celor la care am ținut, dar care nu au ținut la mine pentru că le-a fost ușor să spună cuvinte grele sau să facă gesturi care rănesc, iar mie mi-a fost greu să uit, să mă descarc, să îi iert într-un final. 

                       Nu mai pun totul la suflet. Și nu spun că îmi va fi ușor, dar voi învăța să fiu indiferentă cu cine merită să fiu așa. Voi învăța să spun nu sau nu e treaba mea când va fi nevoie să o fac. De obicei îmi e greu să refuz pe cineva, îmi e greu să nu fiu eu cea care sare în ajutor, dar mi-am învățat lecția. Adesea, cel mai mare rău ți-l fac tocmai aceia pe care i-ai ajutat cel mai mult. Și doare al naibii de tare să vezi că sprijinul și sentimentele tale nu sunt apreciate deloc. 

                       Nu mai pun totul la suflet de acum.

Foto: Max Rovensky

 

 

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts