Nu mă ucide gândul că nu ne-am mai înţeles la final, mă omoară convingerea că la un moment dat ne-am înţeles prea bine. Nu mi-e ciudă că m-ai iubit mai puţin, mă oftic că te-am iubit eu prea mult. Nu mă aştept să te întorci spunând că îţi pare rău, nici nu vreau, eu aştept să mă convingă altcineva că e frumos să fii iubit, eu aştept să-mi demonstreze cineva că sunt oameni lângă care merită să rămâi.

                                   Nu mă ucide gândul că nu ne-am mai înţeles la final, mă omoară convingerea că la un moment dat ne-am înţeles prea bine şi am ajuns să fim atât de proşti încât să ajungem foşti. Noi suntem de vină, nu iubirea. Iubirea a fost frumoasă, a fost reală, noi am fost orbi şi încăpăţânaţi, orgolioşi şi egoişti, proşti şi naivi. Noi am greşit, noi ne plătim greşelile. Poate e bine că s-a terminat, ne distrugeam unul pe altul, dar e păcat pentru că a fost cândva al dracului de frumos totul şi apoi… În fine…

                                   Nu mi-e ciudă că m-ai iubit mai puţin, mă oftic că te-am iubit eu prea mult. Până la urmă fiecare iubeşte cum ştie, cum poate, cât poate. Şi nu e nimeni dator să se chinuie să-i facă pe plac unui om cu preţul neplăcerilor sale. Nu mi-e ciudă că m-ai iubit mai puţin, poate că pentru tine a fost mult, poate că am fost eu prea lacomă de afecţiune, dar să ştii că mi-e ciudă că te-am iubit eu prea mult, probabil dacă te iubeam mai puţin îmi reveneam mai repede, mă vindecam mai repede, dar în fine, într-un final toate trec. 

                                   Nu mă aştept să te întorci spunând că îţi pare rău, nici nu vreau, eu aştept să mă convingă altcineva că e frumos să fii iubit, eu aştept să-mi demonstreze cineva că sunt oameni lângă care merită să rămâi, oameni care nu vor plece, oameni care nu te alungă şi te ţin în dreapta lor în viaţă şi în stânga în inimă, într-un loc din suflet ştiut doar de ei. Dar în fine, rămâne de văzut…

                                   Nu mă ucide gândul că nu ne-am mai înţeles la final, mă omoară convingerea că la un moment dat ne-am înţeles prea bine. Nu mi-e ciudă că m-ai iubit mai puţin, mă oftic că te-am iubit eu prea mult. Nu mă aştept să te întorci spunând că îţi pare rău, nici nu vreau, eu aştept să mă convingă altcineva că e frumos să fii iubit, eu aştept să-mi demonstreze cineva că sunt oameni lângă care merită să rămâi.

Foto: We Heart It

Tu ai citit cartile scrise de mine?

Dama De Trefla

Femeia, ca oricare alt om, este jumătate trup şi jumătate suflet… Însă sufletul ei este prea mare pentru a putea fi cuprins în ,,jumătate”.

Other posts

  • Din păcate sunt atât de rari…cine a avut norocul să îi găsească pe aceia merită să îi iubească si să-i țină cât mai aproape de inima sa

  • COMMENTS (14)

    1. camelia 02nd octombrie 2016 at 21:58 -

      Din păcate sunt atât de rari…cine a avut norocul să îi găsească pe aceia merită să îi iubească si să-i țină cât mai aproape de inima sa

      Reply
    2. Julieta 13th mai 2016 at 03:14 -

      Dar exista oameni langa care merita sa stai.

      Reply

    Leave a Reply